Autor: Costin Cristi Ciocanaru
Câți din generațiile 50, 60, 70 nu și-l mai amintesc pe domnul Lungu, profesor de matematică și director la școala din Zătreni?
Domnu’ Lungu – Gângania sau Bidigania – era și fotograful satului. Când erai în fața aparatului foto cu film, ‘păsărica..’ și clic.. poza era gata, iar tu ieșeai cu zâmbetul pe buze.
Și eu am cochetat cu ‘fotografia’, dar nu am învățat mare lucru.
Îmi amintesc, zâmbind, că trebuia atât filmul cât și fotografia ținute o perioadă într-o soluție de developare. Mă punea, nu numai pe mine ci pe oricare îl prindea de fraier, să numărăm cu voce tare până când știa el că se face developarea. Dacă numărai mai încet sau mai în gând, auzeai vocea lui pițigăiată ‘bidiganie, numără mai tare!’.
Cu el am învățat să jucăm și remi și toate derivatele ca ‘etalat’, ‘canastă’, sau ‘hant forțat’.
Bineînțeles că peste ani Bidigania mi-a devenit adversar la jocul de remi, dar de data asta pe bobârnace sau șuturi în fund, la ‘figurativ’ cum îi plăcea să spună.
Era căsătorit cu doamna Lucica la rândul ei profesoară de biologie. Familie de dascăli.
Aveau doua fete: Monica și Denisa. După pensionare au părăsit comuna.
Doamna Lucica era prin Râmnicu Vâlcea. Monica a fost colegă de liceu și facultate la Vâlcea și apoi la Cluj cu fosta mea cumnată. Despre Denisa știu că era asistentă medicală în Brașov. Din câte am auzit domnul Lungu locuiește cu ea.
Frumoase vremuri, frumoși oameni, frumoase amintiri…
Domnu’ Lungu – Gângania sau Bidigania – era și fotograful satului. Când erai în fața aparatului foto cu film, ‘păsărica..’ și clic.. poza era gata, iar tu ieșeai cu zâmbetul pe buze.
Și eu am cochetat cu ‘fotografia’, dar nu am învățat mare lucru.
Îmi amintesc, zâmbind, că trebuia atât filmul cât și fotografia ținute o perioadă într-o soluție de developare. Mă punea, nu numai pe mine ci pe oricare îl prindea de fraier, să numărăm cu voce tare până când știa el că se face developarea. Dacă numărai mai încet sau mai în gând, auzeai vocea lui pițigăiată ‘bidiganie, numără mai tare!’.
Cu el am învățat să jucăm și remi și toate derivatele ca ‘etalat’, ‘canastă’, sau ‘hant forțat’.
Bineînțeles că peste ani Bidigania mi-a devenit adversar la jocul de remi, dar de data asta pe bobârnace sau șuturi în fund, la ‘figurativ’ cum îi plăcea să spună.
Era căsătorit cu doamna Lucica la rândul ei profesoară de biologie. Familie de dascăli.
Aveau doua fete: Monica și Denisa. După pensionare au părăsit comuna.
Doamna Lucica era prin Râmnicu Vâlcea. Monica a fost colegă de liceu și facultate la Vâlcea și apoi la Cluj cu fosta mea cumnată. Despre Denisa știu că era asistentă medicală în Brașov. Din câte am auzit domnul Lungu locuiește cu ea.
Frumoase vremuri, frumoși oameni, frumoase amintiri…