Gherasim Vlădaru

autor: Vasile Iancu

       Era o noapte cu lună plină, în miez de vară. Puteai citi ziarul. Gherasim Vlădaru a luat caii din ocol, a încălecat pe cel mai vânjos, mânzocul trebuia ocrotit, și a plecat în țarnă, unde avea o fâșie de imaș și o hărbuzărie. Începuseră să se coacă harbujii și dorea să vândă măcar vreo două-trei căruțe în târgul cel mare de la Tupilați, de Sfânta Maria. Avea ordinul de mobilizare în buzunar și socotea să-i lase nevestei ceva bani pentru zile negre, chiar dacă rămânea în grija alor săi. Înainte de a ieși din sat, se intâlnise cu fratele său, Lazăr, elev în ultimul an la o școală de arte și meserii dintr-un oraș mare din Moldova. Un fel de a spune că se întâlnise, pentru că mezinul trecuse pe lângă el într-un galop nebun. Abia dacă îl recunoscuse, călare pe calul alb, pe care-l cumpărase de curând, ca sa fie în rând cu tovarășii lui, camarazii de „cuib“. Așa știa că umblă căpeteniile legionare, călare pe cai albi, îmbrăcați, fie vara, fie iarna, cu sumane, lungi, negre, iar el voia cu nerăbdare să ajungă căpetenie de ținut.  Continue reading „Gherasim Vlădaru”