Matei Copoeru
O monografie este temelia pe care se sprijina trecutul în care se oglindeşte prezentul şi serveşte la directive in viitor.
De multe ori în cursul existenţei noastre, desprins o clipa de ideea grijilor vieţii, trăieşti intens cu amintirea frumoşilor ani petrecuţi pe meleagurile unde te-ai născut.
Faptele istorice şi adevărurile istorice trăite se împletesc cu legende, tradiţii, obiceiuri, superstiţii locale şi atunci o lume de imagini şi frumuseţi îţi răscolesc sufletul şi te îndeamnă să-i patrunzi adâcurile.
Toate acestea contribuie să evoce trecutul frumos al naturii în cadrul căruia ne-am petrecut copilăria, cei mai frumoşi ani ai vieţii noastre.
Îndemnat de dorinţa de a scoate la iveală trecutul localitaţii am cercetat în amănunt tot ce mi-a stat în putere, spre a da în vileag, şi a fi de folos altora.
Pentru realizarea acestui gând m-am folosit de documente din Biblioteca Comunală, Biblioteca Judeţeană şi alte documente puse la dispoziţie de alţi binevoitori.
Îmi exprim totala recunoştinţă tuturor celor care mi-au pus la dispoziţie materialele necesare, documente de arhivă şi de patrimoniu, care in mod dezinteresat au binevoit să mă încurajeze întotdeauna şi să mă sprijine, să-mi dea cele mai preţioase îndemnuri şi informaţii spre a putea întocmi această lucrare pe care o prezint cititorilor.
AŞEZARE GEOGRAFICĂ
COMUNA ZĂTRENI în prezent face parte din Judeţul Vâlcea şi este aşezată în partea de sud-vest a judeţului. Ca vecini, în partea de nord se învecinează cu Comuna Livezi, satul Pârâienii de Jos. Hotarul începe de la apa pârâului Boru, trece peste Dealul Borului spre vest până la apa Olteţului prin punctul denumit Scurta, ajunge la şoseaua naţională, trece pe Valea Grecii până în dealul Şui, coborând în Pesceana hotar cu Comuna Dănciuleşti, judeţul Gorj. La vest, hotarul cu Comuna Dănciuleşti se menţine pe Valea Pescenei până la Podul Chiliei. Tot spre vest se învecinează cu Comuna Ghioroiu, hotar ce începe de la Podul Chiliei pe Valea Strâmbei şi Valea Măluroasei.
In partea de sud se învecinează cu Comuna Bălceşti satul Băneşti, hotar ce începe din Valea Măluroasei trece spre răsărit Dealul Jivului, Vâlceaua cu Părul traversează şoseaua judeţeană până la Râul Olteţ. În partea de est hotarul este pe Râul Olteţ, râu ce desparte Comuna Zătreni de Comuna Tetoiu pană la confluenţa Olteţului cu Pârâul Saşa. În continuare hotarul comunei este pe lângă Pârâul Saşa spre răsărit până la Piscul Saşei apoi virează spre nord pe coama dealului Iazăr, pâna in punctul numit Vâlceaua Pândiei. Din acest punct hotarul virează spre răsărit până în matca Iazărului, virând spre nord pe matca Iazărului pâna la satul Bubele Comuna Tetoiu.
Tot la nord Comuna Zătreni se mai învecinează cu Comuna Roşiile. De menţionat că de-a lungul timpului Comuna Zătreni şi-a mărit hotarele prin unirea cu mai multe comune. Astfel în 1946 se uneşte cu Comuna Săscioara iar în anul 1968 Comuna Zătreni s-a unificat cu fostele comune Lăcusteni şi Văleni. Din cele mai vechi timpuri impărţirea administrativ teritorială a fost cea cu judeţe. În anul 1950 au luat fiinţă raioanele şi regiunile. Comuna Zătreni în hotarele ei actuale a făcut parte din Raionul Olteţu, Regiunea Craiova ulterior Oltenia. În anul 1968 când s-a făcut unificarea celor trei comune s-a trecut din nou la împărţirea administrativ – teritorială pe judeţe, împărţire ce se menţine şi astăzi. În prezent Comuna Zătreni se întinde pe o suprafaţă de 10.100 ha având în componenţa sa 19 sate: Mecea, Dealul Văleni, Dealul Glămsia, Valea Văleni, Văleni, Ciorteşti, Olteţul, Zătrenii de Sus, Zătreni, Butanu, Mănicea, Stanomiru, Făureşti, Lacustenii de Sus, Găneşti, Contea, Lăcusteni, Lăcustenii de Jos si Săscioara.
REŢEAUA HIDROGRAFICĂ
Principala apăcare traversează comuna de la nord la sud este Râul OLTEŢ, care la intrarea in comună prin punctul Zana până la intâlnirea cu pâraul Saşa traversează comuna Zătreni pe jumătate iar de la confluienţă şi până la ieşirea din comună este hotarul cu comuna Tetoiu. Dintre afluienţii principali pe care îi primeşte pe partea stângăeste pârâul Budele, pârâu ce trece prin mijlocul satului Sascioara şi se varsă în râul Olteţ la Podul Dobreascăi. Alt afluient pe partea stângăeste si pârâul Saşa care curge mai mult pe teritoriul comunei Tetoiu. Ambele pâraie în verile secetoase seacă.
Pe partea dreaptă râul Olteţ nu primeşte nici un afluent decât pâraiele ce se formează din precipitaţii abundente.
Pe râul Olteţ vara se poate pescui. Dintre speciile de peşti care se pot pescui amintim cleanul, mreana, nisipariţa şi alte specii de peşte. In iernile şi primăverile cu precipitaţii abundente se formează pârâiaşe care poartă numele văilor ce fierăstruiesc dealurile din stânga şi din dreapta Olteţului. Un pârâiaş important este şi pârâiaşul Pesteniţa care curge de la nord la sud şi desparte Dealul Strâmba de de dealul din dreapta satului. În anii cu precipitaţii puţine, vara seacă. El se varsa în râul Olteţ pe teritoriul Comunei Bălceşti.
REŢEAUA DE DRUMURI
Drumurile în Comuna Zătreni se cunosc de pe vremea dacilor. Un astfel de drum îşi cunoaşte geneza. Un astfel de drum ce-şi cunoaste geneza de pe vremea dacilor facea legătura dintre cetatea dacică Romula din comuna Dobrosloveni jud. Olt cu cetatea dacică din comuna Grădiştea jud. Vâlcea, cetatea Polovraci jud. Gorj şi Sarmisegetuza din Munţii Orăştiei, denumit Drumul Muierii. Acesta, in perioada dacică, trecea pe lângă comuna Dănciuleşti jud. Gorj pe hotarul Comunei Zătreni cu Ghioroiu şi Livezi ajungând la porţile cetătii din comuna Grădiştea.
Acest drum merge pe coama dealului şi nu este numai al cetăţilor ci şi al tezaurelor dacice. În apropierea acestui drum s-au găsit numeroase tezaure: Bugiuleşti tezaur de monede de tip IANUS şi tetradrahme Filip al II-lea, Zătreni tezaur de denari din timpul lui Vespasian. S-au mai găsit tezaure şi în comunele Livezi şi Alunu jud. Vâlcea. (D. Tudor Oltenia Română, ed. III pag. 191)
Până la anul 1900 drumul principal era pe partea stângă a Râului Olteţ care pleca de la Piscul Saşei şi trecea prin satele aşezate de-a lungul văilor ce ferăstruiau dealul din stânga Olteţului. Şi astăzi se mai păstrează numele unor locuri probabil după familiile care au locuit acolo: Mialcea, Vâlceaua lui Nae, Nanciu, Vâlceaua lui Durlă, Vâlceaua Pandiei, Cobreşti şi altele. Acest drum făcea legătura dintre sat şi oraş. După reforma rurală a lui Cuza, moşnenii au primit puţin pământ pe văile pâraielor din dreapta Olteţului, construindu-şi locuinte. Aşa s-a mutat drumul principal care intră in comuna Zătreni pe la Piscul Saşeicătre vest şi virează spre nord prin actualul centru al comunei către Rm. Vâlcea şi Tg. Jiu. Un alt drum principal este cel care după ce trece Olteţui din Piscul Saşei virează spre sud, drum pe care se ajunge la Bălceşti către Craiova şi Balş. O cale de acces către comunele este cea care pleacădin Zătrenii de Sus trece Olteţul pw la podul Dobreascăi apoi coteşte către nord prin satul Săscioara, drum ce face legătura cu comunele Tetoiu şi Roşiile.
Încă din secolul 19 deceniul 7 se constată legăturile cu Gorjul, astfel cele două drumuri de legătură ereau pe Gârnicetul de astăzi, cobora pe Negovanul in comuna Dănciuleşti. La intersecţia celor două drumuri se găsea Hanul lui Gănescu, care avea o mare moşie în comuna Dănciuleşti. Un alt drum care mergea tot la Dănciuleşti era prin cătunul Piatra de astăzi pâna în Dealul Văleni apoi vira spre nord şi se intersecta cu drumul Gârnicetului. Din Lăcusteni se poate ajunge în comuna Ghioroiu plecând din şoseaua judeţeană Bălceşti Zătreni prin cătunul Tunari ajungând în Pesteniţa se virează către sud apoi către vest prin pădure, se trece pe lângă Fântâna lui Mircea cel Bătrân (bătrânii spun că în acel loc ar fi existat un stejar foarte gros la umbra căruia ar fi poposit Mircea cel Bătrân cu oastea şi ar fi băut apă de la un izvor ce curgea de la rădăcina copacului) şi se coboară în comuna Ghioroiu.
Sunt şi alte drumuri ce leagă comuna Zătreni de celelalte comune vecine dar sunt nesemnificative. În prezent legătura cu oraşul se face numai cu autobuzele. Cele mai apropiate gări au fost Craiova şi Drăgăşani. În prezent cea mai apropiată gară este gara Berbeşti la o distanţă de 25 km faţă de centrul comunei.
RELIEFUL
Relieful comunei Zătreni este deluros. Comuna se află la o altitudine de 92 m şi se află în zona colinară a dealurilor piemomtane. Caracteristica principală a reliefului este dată de fragmentarea in foi longitudinale a dealurilor iar paralelismul aproape geometric al văilor principalese reflectă puternic in modul de distribuire al satelor. Acestea, concentrate pe culoarele văilor, formează două şiruri de o parte şi de alta pe sub cei doi versanţi ai văilor mai largi, fie pe un singur şir în văile mai puţin evoluate, dar toate aproape neintreruptedin dealurile subcarpatice până la marginea sudică a colinelor piemontane. Puţine sunt satele care se găsesc în afara unui afluent cât de mic al râurilor care traversează pe direcţia nord sud zona piemontană. Dealurile, relieful predominant al comunei sunt pe direcţia nord sud. Între cele două dealuri, cel de apus şi cel de răsărit, se deschide valea largă a râului Olteţ, râu ce desparte comuna în două părţi aproape egale. Ambele dealuri sunt fierăstruite de o serie de afluenţi care de fapt au dat şi denumirile satelor respective: Butanu, Contea, Manicea, Bălşoi etc.
Solurile in comuna Zătreni sunt în general brune de pădure, mai mult sau mai puţin podzolit, aceasta arătând că în trecutul mai îndepărtat, pe acest teritoriu, au existat păduri seculare. Dar în valea largă a Olteţului se mai găsesc lacovişti şi aluviuni, mai ales pe vechea albie a râului Olteţ. Totuşi aceste terenuri sunt bune pentru agricultură, mai ales că în ultimile două decenii s-au efectuat lucrări de ameliorare.
BOGĂŢIILE SOLULUI
Comuna Zătreni fiind departe de oraş, bogăţoole solului nu prea au fost valorificate. În trecut în comuna Zătreni a fost construită o fabrică de teracotă şi ţiglă în care materia primă era escavată manual din cariere de pământ din Butanu, deoarece pământul respectiv era lipsit de calcar.
O altă bogăţie a solului comunei este lemnul. Suprafaţade păduri a comunei este de peste 4.500 ha, care în trecut fie se vindea ca atare sau prelucrat sub formă de scândură de la garerul lui H. Boicescu. În perioada anilor 1960 1990, pe terenurile comunei ameliorate s-au înfiinţat plantaţii de pomi în suprafaţă de peste 250 ha din speciile cele mai valoroase,astfel comuna Zătreni devenind un bogat centru pomicol. În prezent aceste plantaţii sunt în paragină.
În perspectivă, organele locale sunt interesate de găsirea de noi resurse pentru a diversifica gama bogăţiilor solului.
BOGĂŢIILE SUBSOLULUI
Una din bogăţiile subsolului comunei, dar încă neexploatată, este cărbunele. În trecut fabrica de ţiglă şi teracotă folosea drept combustibil cărbunele scos de la mică adâncime din valea Butanu.
O altă bogăţie a comunei o constituie gazele naturale. Acestea au început să fie exploatate din anul 1953când s-a plantat prima sondă pe raza comunei şi a luat fiinţă Trustul de Foraj Zătreni. În prezent numărul sondelor plantate depăşeşte cifra 20.
FLORA
COMUNA Zătreni este aşezată la sud de paralela de 45 de grade latitudine nordică, ăn zona temperată. Dealurile din stânga şi dreapta râului Olteţ, singurul curs de apă cenu seacă vara, sunt ferăstruite transversal de numeroase pârâiaşe care vara seacă. Dealurile sunt acoperite de păduri de foioase în care predomină specii de Querus Q. Robur = stejar, Q. Frainetto = gărniţa, Q. Ceris = cerul, Ulmus foliace = ulmul, Fraxinus excelsior = frasin, Rubinia pseudacacia = salcâm, Fagus silvestis = fagul şi alte specii de arbori. Dintre speciile de arbuşti şi subarbuşti care se găsesc în pădurile din comună putem aminti: păducelul (crategus monogina), alunul (corilus avellana), socul sălbatic (sambucus nigra) iar ca subarbuşti putem aminti rugul (rugus cereus), măceşul (roza canina) etc. În poienile din pădurile comunei, pe văile şi versanţii dealurilor cresc o mulţime de specii de plante din care unele sunt plante medicinale: coada şoricelului (Alchilleia millefolium), sunătoarea (Hipericum Perfoliatum), coada calului (Ecvizetum sp.), trei fraţi pătaţi. Primăvara timpuriu înfloresc viorelele, Cocorăii (Eritronum Den cansis), tămâioarele şi altele. Compoziţia floristică a pajiştilor din pădure variază din punct de vedere gravimetric, face ca din această masă vegetativă să rezulte un fân de cea mai bună calitate. În luncile apelor cât şi pe terenurile în care bălteşte apa cresc specii de arbori adaptate pentru aceste condiţii: Plopul (populus alba), salcia (salix sp.), arinul şi altele. Dintre arbuşti putem menţiona răchiţa albă şi roşie, singerul (cornus sangvineea), lemnul câinesc (Ligustrum vulgare) etc. În văile pârâurilor ce traversează dealurile cresc spontan plante foarte căutate pentru fructele lor aromate cum ar fi murul, fragul, cornul şi altele. În locurile mlăştinoase cresc plante specifice acestor terenuri ca papura şi tipirigul.
Dintre plantele cultivate din cele mai vechi timpuri putem aminti grâul, porumbul, orzul, secara şi mai puţin meiul şi sorbul iar ca plante tehnice cartoful, floarea soarelui, fasolea, mazărea de grădină şi altele. Tot în zona comunei Zătreni se mai cultivă şi furaje reprezentate prin trifoi şi lucernă.
Dintre pomii fructiferi care se cultivă în zonă, atât pentru consum propriu cât şi pentru comercializarea fructelor, se poate aminti mărul, părul, gutuiul, prunul, cireşul, vişinul, piesicul comun şi alte specii dar în număr mai mic ca de exemplu caisul. Un loc important în ultimi 50-60 de ani la ocupat cultura viţei-de-vie, unde în prezent suprafaţa ocupată de această cultură este de 150 ha.
FAUNA
Condiţiile climaterice din zonă sunt propice pentru o faună bogată. Dealurile acoperite cu păduri sunt un mediu bun pentru animale sălbatice ca mistreţul (sus scrofa), vulpea (vulpes vulpes), iepurele (leptus europeus), veveriţa (scyrus vulgaris fuscoater), lupul, viezurele (meles meles) şi altele. În zonele din luncile apelor pot fi observate raţele sălbatice, gâştele sălbatice iar în locurile mlăştinoase, berzele care toamna pleacă în ţările calde. În valea largă a Olteţului cresc în stare sălbatică păsări foarte mult căutate de vânători ca potârnichea, (Perdix Perdix Perdix), fazanul, turtureaua, prepeliţa şi altele. Primăvara în pădurile comunei se întorc din lunga călătorie din ţările calde cucii, pupezele, berzele şi altele care pe lângă florile timpurii de primăvară dau pădurii un farmec aparte cu trilurile lor.
Râul Olteţ, singura apă curgătoare care trece prin comună şi nu seacă vara, are şi el fauna lui. În el se poate pescui specii de peşti ca: clean (Leuciscus cephalus), mreana (Barbus barbus), nisipariţa (Cibitis Romanica), crap, plătică şi altele.
Pe lângă casa omului, din cele mai vechi timpuri, au crescut animale domestice ca bovine, cabline, suine (porci), ovine şi caprine. Aceste animale erau şi sunt şi în prezent fie pentru muncă fie crescute pentru produsele lor ca lapte, lână, carne, ouă.
Omul, din toate timpurile, a mai crescut pe lângă casă şi păsări. Dintre acestea amintim găinile, raţele, gâştile, curcile şi bibilicile. Dar omul a mai crescut pe lângă casa li animale care îl ajută în gospodărie cum ar fi câinele folosit pentru pază iar pisica pentru a distruge anumite rozătoare din gospodărie.
Condiţiile pedoclimatice de care dispune comuna Zătreni în graniţele ei actuale face ca flora şi fauna să fie cât mai diversificate, vându-se în vedere ca marea parte a comunei Zătreni era acoperită de păduri seculare, dovada în acest sens ne-o dau exemplarele de stejari seculari care se mai găsesc în pădurile de pe raza comunei. Un astfel de exemplar s-a găsit până mai de curând in satul Săscioara în punctul Valea Largă lângă fântâna lui Hodor, care de curând a fost tăiat. Diametrul lui a fost de peste 2 m.
POPULAŢIA
Aşezările omeneşti s-au concentrat cu precădere în ariile depresionare, fie la contactul acestora cu muntele, sub streaşina căruia s-a dezvoltat un şir aproape neântrerupt de sate fie în lungul râurilor, unde satele se înşiră ca mărgele pe aţă, existând aici câte văi de râuri tot atâtea principale şiraguri de case. Dealurile acoperite atât cu păduri şi păşuni cât şi cu pomi fructiferi, viţă de vie şi ogoare sunt mai slab populate comparativ cu depresiunile dintre ele, pentru că prin fragmentare şi grad de accesibilitate le oferă satelor mai puţine posibilităţi de fixare şi de dezvoltare.
În comuna Zătreni, comună atestată documentar din secolul 17, iar satul Stamomir din anul 1635, 8 mai prin Hrisovul lui Matei Basarab, prin care se arată delimitarea satului, aşezările omeneşti erau pe principala cale de acces, adică pe şoseaua principală care era şi este şi în prezent paralelă cu râul Olteţ. O altă aglomerare de case se află în satul Sascioara în care casele sunt aşezate de o parte a apei Budele. Pe dealurile înalte ale comunei o aglomerare de case se găseşte în Dealul Văleni şi Mecea. De-a lungul timpului, datorită caselor care erau foarte rare s-a dat şi numele satului: ex. Satul Risipiţii din Lăcusteni.
O dată cu dezvoltarea localităţii şi populaţia s-a mărit. Astfel, după recensământul din anul 1912 in comuna Zătreni densitatea pe km pătrat era de 40-60 de locuitori iar la recensământul din 1968 densitatea rămânând aceeaşi. Creşterea medie anuală a populaţiei dintre cele două recensământuri în zona în care se află Comuna Zătreni a fost cuprinsă între 1-5 la mia de locuitori. Aceasta se explică şi prin faptul că această comună era departe de centrele urbane unde exista o industrializare puternică.
În prezent comuna dispune de o populaţie de 5.126 locuitori, aceasta după recensământul din 1992, care sunt cuprinşi în 19 sate.
Cea mai mare densitate de case se află pe şoseaua principală care traversează comuna în două părţi, cât şi în satul Săscioara. În aceste condiţii, datorită suprafeţei destul de mari, a numărului mare de sate şi cu o populaţie de peste 5.000 de locuitori, face din Comuna Zătreni una dintre cele mai mari din judeţ.
CLIMA
Particularităţile orografice ale teritoriului judeţului Vâlcea se reflectă puternic în diversitatea aspectelor climatice. Pe cuprinsul ei se pot întâlni de la clima munţilor înalţi până la clima dealurilor joase cu diferenţele topoclimatice caracteristice de adăpost din depresiuni intra- şi subcarpatice. Influenţată de relieful cu fragmentare accentuată, radiaţia solară este foarte neuniform repartizată. De fapt, izoterma anuală de 10 grade care înconjoară pe la nord întreaga Câmpie Rămână şi străbate de la est la vest partea sudică a Piemontului Getic pe linia Topoloveni Drăgăşani Bălceşti Strehaia, tăind partea sudică a judeţului si pătrunde adânc spre nord în lungul văii largi a Oltului până la regiunea dealurilor subcarpatice. Dacă mediile lunii cele mai reci sunt distribuite pe 7 8 grade (de la mai puţin de -2 grade celsius în dealurile Drăgăşanilor şi Bălceştilor în culuarul văii Oltului şi chiar în depresiunea de sub munte sub -9 grade celsius) cele din luna iulie se eşalonează pe mai mult de 14 grade celsius, adică de la 8 grade pe crestele munţilor la 22 grade la sud de Drăgăşani.
Cele mai scăzute temperaturi înregistrate (minime absolute) nu s-au înregistrat sub -30 grade decât în partea de sud a judeţului şi anume în Valea Oltului unde în mod frecvent se instalează aerul rece, Drăgăşani -33,5 grade Celsius în ianuarie 1942, în rest, chiar în zona de munte ele sunt mult mai ridicate: Voineasa -25,8, Calimăneşti -25 etc.
Temperaturile extreme în timpul verii ajung totuşi în partea de sud a judeţului ex. Drăgăşani 41,3 grade. Nebulozitatea poate fi luată ca un indiciu pentru distribuţia teritorială generală a precipitaţiilor fiindcă în porţiunile cu cea mai mare nebulozitate cad şi cele mai mari precipitaţii. În zona muntoasă de peste 1000 – 1300 m altitudine precipitaţiile ating o medie anuală de 1000 mm crescând progresiv. Spre sud, odată cu depărtarea de munte, cantităţile anuale de precipitaţii scad până sub 600 mm: Rm. Vâlcea 707 mm, Zătreni 634 mm, Drăgăşani 578 mm. În anii ploioşi ele cresc în funcţie de cantităţile de precipitaţii căzute ex. Rm. Vâlcea 1293 mm în 1897, Govora 1226 în 1937, Zătreni 1074 în 1944 etc., după cum în anii cei mai secetoşi (sunt luni în care nu cad precipitaţii), cantităţile anuale se reduc la 200 300 mm ex. Rm. Vâlcea 245 mm în 1925, Horezu 360 mm în 1903, Zătreni 405 mm în 1933. Cantitatea cea mai mare de precipitaţii cade în lunile mai iunie iar cea mai mică în luna februarie. În Zătreni în anul 1942 în luna februarie precipitaţiile au fost de 37 mm. (I. Badea şi C. Rusenescu Jud. Vâlcea, Ed. Academiei 1970)
DATE DESPRE ISTORIA ZĂTRENILOR
Istoria comunei Zătreni se pierde în negura vremurilor şi face parte din istoria milenară a ţării noastre. După descoperirile arheologice făcute de Gheorghe Licu în anul 1911 în Vâlceaua Dobreştilor, 37 de monede de denari republicani romani, acestea atestă Zătrenii ca vatră umană din secolul al II lea î.e.n. Monedele în număr de 37, denari republicani romani de argint, menţionate de V. Pârvan aparţineau la 7 familii diferite.
Un alt document care atestă vechimea comunei Zătreni este drumul dacic care pleacă de la Sucidava Romula trece prin Dobrosloveni jud. Olt pe la Pieleşti Dolj si face hotarul comunei cu comuna Dănciuleşti ajungând la cetăţile Grădiştea şi Alunu din jud. Vâlcea, Polovraci jud. Gorj şi Sarmisegetuza din Munţii Orăştiei. Aşa cum se arată în documente acest drum nu era un drum al cetăţilor ci şi un drum al tezaurelor. S-au descoperit tezaure în Zătreni, Bugiuleşti, Pârâuşani, adică în satele şi comunele limitrofe drumului. Acest drum este singurul drum care merge pe coama Dealului Muierii.
Totuşi atestarea documentară a comunei Zătreni este considerată din anul 1550 când boierul Barbu din Zătreni (posibil Barbu Craiovescu) era caimacan al Craiovei. (I.C. Filittidi Banatul Olteniei şi Craioveşti după I. Folescu). Satele comunei Zătreni au o atestare diferită: satul Săscioara atestat documentar din anul 1577 printr-un hrisov semnat de Pătraşcu Voievod prin care întăreşte lui Neag cu fraţii şi verii săi moşie în Săscioara.
Satele Mecea şi Ciorteşti sunt atestate documentar din anul ?????? printr-un document semnat de Alexandru Vodă Ilieş.
Satul Văleni este atestat documentar în documentul de hotărnicie semnat de Radu Leon prin care întăreşte stăpânirea lui Pădure cu fraţii şi verii săi, iar printre boierii hotarnici era şi boierul Manea din Văleni.
Satul Stanomir – ca atestare documentară se cunoaşte din anul 1581 printr-un hrisov semnat de Mihnea Vodă domn al Ţării Românesti privind moşia Ghioroiu şi Cocoleţ de pe apa Pescenii, moşie care la răsărit se învecina cu moşia Stanomireşti care fusese stăpânită de boierii Potbăniceni. Din acelaşi an şi satul Făureşti.
Satul Risipiţi este atestat documentar în 1619 printr-un hrisov semnat de Gavrilă Vodă ??????????
– 20 –
Apoi îşi continuă drumul spre sud până la dealul Nanciu când, traversând câmpia, trece la poalele
dealului dinspre apus în dreptul satului Făureşti. Cu mult timp in urmă, la ieşirea din fosta comună Văleni, Olteţul făcea un cot spre apus prin punctul Milioara, apoi continua spre sud până in dreptul conacului Zătreanu, apoi tăia spre sud-est până în dreptul dealului Nanciu de unde îşi continua drumul prin actuala albie. Câmpia cuprinsă între cele două dealuri era o luncă acoperită de tufişuri de salcâmi, plopi, sălcii şi arini greu de trecut constitiund locuri greu accesibile pentru locuinţe omeneşti. Ultima parte din această luncă a fost defrişată, terenul asanat şi redat agriculturii in anul 1966 (Lunca Benescului). La cotul Olteţului pe un teren mai ridicat şi apărat pe deoparte de cursul râului Olteţ, Radu Zătreanu frate cu Preda Zătreanu, construieşte un castel medieval care renovat se mai păstrează şi astăzi. Anul 1756. Castelul avea o minunată poziţie geografică şi strategică fiind apărat pe două părţi de râul Olteţ, iar pe celelalte două de pădurile seculare din zonă care acopereau dealurile de apus şi care coborau până la apa Olteţului. Acest castel constituia un adăpost sigur şi un loc de refugiu în caz de invazie a turcilor.
Pe atunci satul era format din aşezările clăcaşilor şi se întindea la poalele dealului dinspre răsărit şi şoseaua ce lega oraşul de munte se afla pe partea stângă a râului Olteţ. În delimitarea satelor din acea vreme ne-o arată un hrisov semnat de Matei Basarab. Hrisovul lui Matei Basarab voievod şi tălmacit pă limba românească de tălmaciuitorul Dionisie Eclesiarhul, dascăl slovenesc coprinzând printre altele şi pentru hotarul Stanomiru; din hotarul Călimăneşti, din măgură Viişii pe sleama dealurilor de jos până la hotarul Făureşti şi Şerbăneşti cu Stanomireşti, in obârşia Văii Mialcii, în vale la baltă peste Olteţu, in mejdină cu balta din cotul hotarului Făureşti, gura Lăzului, matca obârşiei din dealul Gorunesei, peste deal de gura Gorunesei, drept în locul Fedeleşului, dealul Strâmbei, in matca drept, in matca Vâlcului in hotarul Poenari. Însă se ştie din capul Poenarilor, in matca Strâmbii.
Apoi in zilele lui Alexandru Voievod au cumpărat megieşii din Stanomireşti acest cap de la Poenari drept 1100 aspri
gata din apa Milcului până la Stanomireşti peste tot cum se scrie. După aceea din matca Milcului până la hotar
Bălăbani şi Zătreni. Si Poenarii au ales partea lui Ion din Zătreni peste Bunget şi matca Strâmibii.
(C=tama si altii. Monumente arhivistice vâlcene).
Aici nu departe de conacul lui Radu Zătreanu, Preda Zătreanu a ctitorit biserica cu hramul Sfântul
Nicolae in anul 1734 care se păstrează şi astăzi. Tot pe partea dreaptă a râului Olteţ şi nu departe de cele două
construcţii Ioniţă Zătreanu ctitoreşte biserica din lemn, biserică ce are hramul Sfântul Ioan Botezătorul.
– 21 –
La construirea acestor biserici s-au folosit lemnele de pe locul unde se află şi astăzi, deoarece aşa cum s-a arătat pădurea cobora până la râul Olteţ. Deşi a doua biserică a fost ctitorită in anul 1756 catapeteasma a fost lucrată cu două decenii înainte de meşteri iscusiţi din Gorj in stil brâncovenesc. În prezent această biserică este declarată monument istoric pentru catapeteasma sa ale cărei icoane sunt lucrate in fâşiuţe de aur.
O serie de icoane izolate au fost strânse prin anul 1925 de Theodor Demetrescu fost director al şcolii din Zătreni şi puse într-o ramă specială şi păstrate la şcoală până în anul 1950 când au fost predate bisericii de zid.
Preda Vornicul Zătreanu după 1700 stăpânea moşia de la Bălceşti până la Pârâieni. Urmaşii săi fiind destul de numeroşi (fraţi şi alte grade de rudenie), a făcut ca moşia să fie impărţită şi ca zestre şi au format noi familii. Ultimul descendent al familiei Zătreanu a trăit către sfârşitul secolului XVIII, s-a numit Iancu Zătreanu. El a jucat moşia la cărţi şi a murit cerşetor în oraşul Craiova. Astfel moşia vornicului Zătreanu a fost impărţită între o serie de boieri mai mici fară arbore genealogic unii dintre ei venind ca arendaşi sau aduşi de domnii fanarioţi veniţi din localitatea Tetovo din Macedonia. Noii stăpâni ai moşiei din satul Bugiuleşti au fost familia Tetoianu cel care a dat numele comunei Tetoiu. Un descendent al familiei Tetoianu a stăpânit o mică moşie in Zătreni pe la sfârşitul secolului XIX, fiica lui pe nume Mita căsătorită Florescu a stăpânit moşia până în preajma celui de al doilea război mondial, când a început
– 22 –
să o înstrăineze. După terminarea războiului nepoata lui Ştefan Tetoianu, Margo căsătorită Bratu a vândut ce a mai rămas din moşie până la naţionalizare.
O descendentă a familiei Zătreanu s-a căsătorit cu un oarecare Benescu şi a primit moşie la Beneşti între Lăcusteni şi Bălceşti.
Moşia de la Risipiţi a fost răscumpărată de Iovan Zătreanu şi dată de zestre fiului său Constantin căsătorit cu fata lui Tudor Berindei din Olt. După moartea timpurie a lui Constantin moşia este donată de văduva acestuia Episcopiei de Vâlcea până la legea rurală a lui Cuza când a fost secularizată şi improprietăriţi moşneni din Risipiţi pe ea.
Cea mai mare parte din moşie şi conacul din Zătreni a fost acaparată de un arendaş venit din Bulgaria care s-a numit Boicescu şi ai cărui urmaşi în mare parte s-au străduit să nu înstrăineze moşia. Astfel pe vechile domenii ale feudei vornicului Preda Zătreanu în secolul XIX existau o mulţime de boieri şi boiernaşi sau venetici care au fărâmiţat moşia. Fiecare descendent moştenea o dată cu pământul şi satele de clăcaşi. În partea de sud a comunei în satul Făureşti, un descendent al familiei Pleşoianu a stăpânit câtva timp o mică moşie. Soţia sa Olga fiind din Gorj a vândut-o după primul război mondial.
În partea de nord a comunei un descendent al familiei Dobrescu a stăpânit moşia din Zătrenii de Sus şi o parte din Ciorteşti pe care a vândut-o la oamenii din Ciorteşti ca popa Epure şi alţii. Cea mai mare parte din moşie şi-a păstrat-o şi neavând copii, a înfiat o fată pe nume Dulciu care s-a căsătorit cu un medic grec Carianopol care a murit de tifos în primul război mondial. Rămânând văduvă, s-a recăsătorit cu un avocat George Bădescu fost mare moşier in Teleorman care a tocat o avere de 2000 ha la cursele de cai de la Roma, Viena, Paris şi alte metropole ale lumii. După moartea timpurie a lui Dulciu a lăsat moştenire întreaga avere soţului său el trăind în Zătreni până la naţionalizare. Vechea casă a familiei Dobrescu, casă cu etaj şi împrejmuită cu zid a fost renovată de George Bădescu, iar după naţionalizare a fost grădiniţă de copii şi apoi sediul CAP. În prezent clădirea a fost demolată. Avocatul George Bădescu a fost om cult. La naţionalizare s-a găsit o bibliotecă cu circa 2000 de volume majoritatea în limba franceză care au fost risipite s-au distruse.
Un eveniment important pentru clăcaşii acestei moşii a fost împroprietărirea din 1864 şi desfiinţarea iobăgiei.
Atunci toţi locuitorii comunei au primit locuri de casă şi puţin pământ.
În 1855 vine în comună învăţătorul Ion Popescu absolvent de seminar. A fost băiat sărac din Zăicoi Gorj, dar care în scurtă vreme s-a ridicat la rangul de moşier. El a cumpărat moşia de la Mauricius Juilland care la rândul său o cumpărase de la Nicolae Boicescu.
– 23 –
Moşia Zătrenilor era in stăpânirea lui Mitita Boicescu care împreună cu soţia sa Alexandrina a impărţit-o la cei 4 copii ai săi: Maria (Mita) căsătorită Potamian, xxxxxxxx căsătotită cu căpitanul Vasilescu, Marieta căsătorită cu Năiculescu şi Nicolae Boicescu care a vândut-o lui Mauricius Juilland de la care a cumpărat-o Ion Popescu-Zătreni.
Moşia cumpărată de Ion Popescu-Zătreni avea o laţime de 75 de stânjeni şi începea din dealul Şerbăneştilor până la matca Stambei,
Aşa cum s-a arătat, moşia şi conacul era in stăpânirea lui Mitită Boicescu şi soţia sa Alexandrina. Acesta era un om liniştit şi muncitor şi se interesa de moşie şi vroia să şi-o mărească. Nicolaie Boicescu era un bătrân liniştit.
El işi tocase o bună parte din avere in străinătate iar acum trăia din rentă.
Maria (Mita) Boicescu căsătorită cu Simca Potamian neavând copii vroia să fie o filantroapă. Ea a făcut prima şcoală din comună în 1864, local mare cu sală de teatru unde se jucau piese de teatru in limba română, şcoală ce a durat până în anul 1927 când s-a construit un nou local. Tot ea împreună cu Simca Potamian şi învăţătorul Ion Popescu-Zătreni şi cu contribuţia localnicilor au construit localul Şcolii de meserii iar in 1930 clădirea gimnaziului agroindustrial.
Mita Boicescu a mai renovat şi biserica de zid din Zătreni refăcându-i pictura din interior. Neavand copii partea ei de moştenire a lasat-o nepotului său Hristea Boicescu cu condiţia să-i dea o rentă anuală. Ea s-a retras la Craiova unde avea mai multe corpuri de case. Venirea învăţătorului Ion Popescu la Zătreni a constituit o cotitură radicala în viaţa satului. Un adept inflăcărat al lui Spiru Haret a fost în prima parte a activităţii lui un apărător al ţărănimii.
Având o mare autoritate în rândul ţărănimii care îl iubea ca învăţător, el a putut influenţa pe boieri şi ţărani.
A înfiinţat Cooperativa de credit Unirea (Banca Populară), a cumpărat prin bancă moşiile unor boieri mai mici pe care apoi le-a revândut ţăranilor la un preţ mai mare. Cu ocazia răscoalei din 1907 el a reuşit să potolească spiritele.
Mita Boicescu i-a incuviinţat lui conacul iar ea cu toată familia s-a retras la Craiova in siguranţă. Învăţătorul Ion Popescu a vorbit cu oamenii şi cu puterea lui de convingere i-a convins să nu devasteze bunurile. Le – a deschis pătulele şi hambarele de cereale care au fost împărţite la ţărani în linişte. Îngroziţi de răscoală, mulţi boiernaşi ce stăpâneau moşii mai mici au încercat să scape de ele vânzându-le. Ion Popescu speculând situaţia aceasta s-a lăsat de învăţământ şi a inceput să negocieze să cumpere şi să vândă pământ.
A început să facă politică având popularitate apoi şi-a completat numele de Ion Popescu-Zătreni. În curând a devenit moşier, a fost ales deputat P.N.L. În timp ce alte familii de boieri dispăreau
– 24 –
ISTORICUL COMUNEI VĂLENI
COMUNA Văleni se cunoaşte din cele mai vechi timpuri. De unde provine numele de Văleni? Dacă se ţine seama că drumul daco-roman era pe coama dealului Muierii şi acest drum despărţea comuna Ghioroiu şi Danciuleşti de comuna Văleni, se poate trage concluzia că denumirea de Văleni provine de la latinescul valea care înseamnă vale. Aceasta este cea mai plauzibilă ipoteză până în prezent. Atestarea documentară a Vălenilor se consideră din anul 1667 când într-o carte de hotărnicie a domnului Radu Leon întăreşte stăpânirea lui Pădure şi fraţii săi Ilie şi Radu precum şi vărului său Marin moşie, iar printre boierii hotarnici luaţi pe răvaşe figurează şi boierul Vlad Roşu din Văleni.
Din informaţiile primite de la preotul Ion Diaconu din Văleni care şi domnia sa s-a ocupat de istoria comunei arată că multe denumiri de locuri sunt de origine latină, dar şi slavă. Ex. Tuleu provine de la latinescul tules = fugă. În locul unde astăzi i se spune Tuleu în vremile îndepărtate era o luncă mare cu mlaştini iar locuitorii la venirea popoarelor migratoare îşi ascundeau animalele şi alimentele şi se ascundeau de acestea. Punctul Omeni provine de la latinescul omini adică locul cu oameni. Aceasta fiind posibil tinându-se cont că şoseaua era pe stânga râului Olteţ iar în acel punct era o data sat locuit de oameni. Dar în cadrul comunei sunt denumiri şi de origine slavă; Ciorteşti provine de la slavonescu ciorta care înseamnă om rău, drac.
Se presupune că în secolul IX – X au năvălit popoarele migratoare ca pecenegii şi cumanii şi s-au stabilit în valea Pescenei de unde în dealul Văleni foarte multe familii cu numele de Coman, iar acest nume este de origine cumană. Numele de Filigean este de origine pecenegă. În timpul stăpânirii otomane în punctul Aningu a existat o biserică săpată în pământ tip bordei. Biserica din Valea Văleni nu i se cunoaşte vechimea şi se presupune că ar fi fost ctitorită pe timpul lui Matei Basarab.
Ca mai în toate comunele din judeţ în perioada feudală proprietarii de terenuri au căutat pe cât posibil să-si menţină moşia şi să o măreasca prin diferite metode. Astfel in 7 septembrie 1807 Zapisul sătenilor din Văleni dat la mână lui Apostolache cu coprinderea că i-au împrumutat cu 2OO lei în soroc de două săptămâni să fie datori a răspunde cu multumirile lor. Iar de nu vor da banii să stăpânească acel Apostolache un vad de moara în hotarul Vălenilor, din gura ududoiului ce se numeşte Valea Vălenilor împreună cu alte două fălci de loc peste Olteţ spre răsărit şi o falce în gura ududoiului spre apus.
În acest caz moşnenii din Văleni au înapoiat la soroc banii împrumutaţi mentinându-şi în continuare moşia, dar nu pentru mult timp.
– 25 –
În acelaşi an în data de 29 decembrie 1807 moşnenii din Văleni având un vad de moară în matca Olteţului pe moşia lor îl vând protopopului Pleşoianu în preţul de 500 lei statornic împreună şi cu trei fălcii de loc adică două spre apus de Olteţ şi una la răsărit.
EVENIMENTE SOCIAL POLITICE DIN VIATA COMUNEI ZATRENI
La începutul secolului XIX, 90% din populaţia comunei Zătreni erau clacaşi şi munceau pe pământurile boierilor din comună
Datorită acestei asupriri mulţi clăcaşi fugeau de pe moşiile boierilor. În primele izbucniri ale revoluţiei lui Tudor Vladimirescu care a trecut prin zonă şi şi-a stabilit tabăra la Beneşti-Otetelişul, o parte din locuitorii comunei s-au înrolat în oastea lui Tudor Vladimirescu printre care putem aminti: Badea Stan, Barbu Constantin, preotul Barbu, Ioan Călinescu şi alţii din satul Risipiţi sat vecin cu satul Oteteliş-Beneşti unde aveau tabăra revoluţionarii lui Tudor Vladimirescu. Deasemeni s-au alăturat oastei lui Tudor şi: Dincă Preda Tecsila din Găneşti, Ion Dinu, Dragulescu Drăghici, Dumitru Ştefan, Golea Dumitru, Ghiţă Statie, Pătru Olaru şi alţii din Lăcusteni.
Din armata de panduri a lui Tudor Vladimirescu a mai făcut parte şi Avram sin Săscioreanu din satul Săscioara care a fost numit căpitan de panduri alături de căpitanul de cătane Dumitru din Oteteliş.
Din documentele vremii locul adunării pandurilor vâlceni era Calafatul. După o bătălie dată la Ciuperceni lângă Calafat, Avram sin Săscioreanul a fost rănit şi lăsat la vatră. După ce s-a întors acasă a murit fără nici un ajutor rămânându-i după spusele satului soţia Marina şi trei fete şi alta răsplată nu a avut. Aceiaşi soartă a avut şi Ion Bantul din satul Risipiţi rămânându-i soţia văduvă cu trei copii minori cărora nu li s-a dat nicio răsplată de la nimeni.
După cum se cunoaşte revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu a fost înăbuşită, astfel oastea lui Tudor s-a destrămat iar ostaşii s-au întors la casele lor aşteptând un nou prilej. Acest prilej nu s-a lăsat prea mult aşteptat şi a venit anul 1848 an bogat în evenimente istorice culminând cu revoluţia burghezo-democratică.
Focurile revoluţiei au început în primăvară datorită ascuţirii contradicţiilor dintre societatea feudală şi celelalte categorii sociale precum şi starea de nemulţumire şi agitaţie generală. Cu toate opreliştile puse de organele de ordine din acea vreme, mulţi dintre cei care au fost alături de Tudor Vladimirescu s-au înscris în tabăra lui Magheru.
– 26 –
La nivel de ţară o explozie socială era inevitabilă. Revoluţia la nivel de ţară trebuia să inceapă la data de 9 iunie. Cel ce se ocupa de mobilizare şi de izbucnirea revoluţiei în judeţ era Constantin Bălcescu fratele lui Nicolaie Bălcescu. Revoluţia trebuia să înceapă de la Ocnele Mari şi Teleaga.
Cel mai important articol din programul revoluţiei era art. 13 al proclamaţiei care prevedea „Emanciparea clăcaşilor şi împroprietărirea lor”.
În multe sate şi comune se constituiseră comitete de iniţiativă din „aleşii satului” pentru a împiedica clăcaşi să plece de pe moşiile proprietarilor. Astfel din raportul prin care aleşii satului informează „Cinstita suptocârmuire a plăşii Olteţul de Jos, aleşii satului Găneşti cu plecăciune vă facem cunoscut cinstitei suptocârmuiri pentru faptele celor aici însemnaţi şi la ce urmări duc ei prin sat şi cum se poartă cu noi:
– Ioan Chirinescu să se caute despre pricinuire şi se va găsi plin de urmări de netrebniciile lui şi zurbalic de către arătaţii în raport;
– Radu Brat, dar nu a înjurat ci a sărit în apărarea fratelui săuş
– Radu zed Uliu, cel care îi veni rândul la prodoavdă (corvoadă) a răspândit feluri de vorbe chiar către noi zicând că vine vremea revoluţiei atunci are judecată cu noi şi cu alţii să izbutească pentru ce i s-a dat de prodoavdă.
– Zanfir cumnatul său deasemeni.
Aleşii „umblând după treburi prin sat am mers la unul Istrate apoi am coborât la govie în Balsoi, cei patru de mai sus au început a ne ocarâ şi el fiind singur numai ne-a înjurat apoi după ce au venit cei trei, ne-a bătut pe aleşi şi pe logofăt zicând că noi am pitulat poruncile lui Magheru, dar Magheru era aşteptat să apară, iar cei trei aleşi şi logofătul s-au închis într-un bordei de frică că a mai bătut pe Nica Bălănescu alesul satului şi tot nu au avut ce-i face nici suptocârmuirea pentru că se aşteaptă venirea lui Magheru.
Semnează aleşii satului, Radu Bivolaru, Ioan Florea, Nică Bălănescu”.
Tot din satul Găneşti din aleşii satului mai făceau parte Dincă sin Preda Tecsilă şi Dina Ciumati. Aleşi satului din satul Risipiţi: Ion Stanciu Ulanu, Ghiţă Statie Onicescu, Ion Preda, Nică Stanca, Star Badea, Radu Popi, Mihai Merişescu şi Barbu Constantin.
În satul Făureşti aleşii satului erau: Mihai Munteanu, Dumitru Mierlă, Ion Soceanu si Ion Ghimpeţeanu mare proprietar de moşie din satul Făureşti, iar in Zătrenii de Sus aleşi erau Mărunţelu Nicolae, Ion al Floarei
– 27 –
şi Nicu Diculescu proprietar de moşie din Zătrenii de Sus. Deşi prin mai multe mijloace s-au împiedicat plecarea la oastea lui Magheru, totuşi locuitori ai comunei au plecat şi s-au înrolat în marea oaste.
Trebuie menţionat faptul că unii cetăţeni ai comunei au avut funcţii la nivel de judeţ, examplu fiind Grigore Râureanu născut în satul Risipiţi care, fiind profesor în Râmnicu Vâlcea, a fost numit comisar cu organizarea programei constituţionale în judeţ în fruntea cărui program sicria: Respect la persoane = respect la proprietate, numirea făcându-se de guvernul revoluţionar. Fratele profesorului Grigore Râureanu, viitor scriitor, elev fiind la liceul Sfântul Sava din Bucuresti, Ion Râureanu, impreună cu Gheorghe Chiţu şi alţi colegi ascundeau in pivniţele liceului arme pentru revoluţionarii paşoptişti.
Cu toate că s-a impiedicat participarea la revoluţie o parte din ei s-au înscris voluntar în tabăra lui Magheru: Badea Ion Stan din Lăcusteni, Ion Călinescu din Risipiţi, Preotu Barbu din Lăcusteni, Cojocaru Constantin din Zătrenii de Sus, Preotul Costache din Zătreni, Dumitru Marin căprar din Văleni si Roşca Mihai din Găneşti.
În luptele din Dealul Spirii a fost recompensat de Magheru pentru faptele de vitejie căpraru Dumitru Marin din Văleni.
În această perioadă viaţa ţăranilor se înrăutaţeşte şi mai mult refuzând să mai lucreze pe moşiile boierilor sau distrugând culturile şi islazurile.
În 8 septembrie 1848 este înregistrată o plângere adresată suptocârmuirii Plăşii Olteţul de Jos prin care se arată de către Stanca Diculesu că a gonit de pe moşie pe ţiganul Ion deoarece a sărit cu coasa asupra sa să o omoare. La 23 august 1848, Gheorghe Mlecănescu arendaşul moşiei din Zătrenii de Sus, printr-o petiţie arată pagubele pricinuite de locuitorii comunei Zătreni prin distrugerea culturilor de cereale, islazuri şi nefacerea zilelor de clacă.
După mai multe petiţii în acest fel se cere înfiinţarea Gvardiei Naţionale 7 septembrie 1848.
– 28 –
1859 – UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE
Expresie a unor nazuinţe şi lupte de veacuri, unirea din 1859 infăptuită prin voinşa naşiunii române, semnul distinctiv al naţiunii sale, reprezintă un moment de o deosebită importanţă în istoria poporului român.;br:
Actul de la 1859, a fost după cum se exprima Mihail Kogalniceanu „Actul energic al întregii naţiuni”.
Actiunea declanşată pentru alegerea de deputaţi în Divanul Ad-hoc a început din luna februarie 1858 când a fost difuzat la judeţe ofisul domnesc nr 270 însoţit de traducerea firmanului turceac de la Înalta Poarta şi măsurile ce trebuiau luate şi felul în care se vor executa alegerile de deputaţi în Divanul Ad-hoc. Conform acestor dispoziţii, corpul de electori este împarţit în mai multe categorii:
– marii proprietari, care aveau pests 100 fălci de pământ şi care desemnau câte trei deputaţi pentru fiecare judeţ prin vot direct;
– micii proprietari, care aveau între 10 şi 99 fălcii de pământ şi care desemnau un deputat prin delegaţii plăşilor;
– tot prin delegaţii aleşi pentru fiecare plasă îşi desemnau deputaţii şi clăcaşiiş;
– a patra categorie o reprezentau oraşenii care alegeau un singur deputat din fiacare oraş, drept de vot având cei care aveau un venit de minimum 8.000 lei.
După încheierea lucrărilor preliminare de constatare a corpului electoral, în cursul lunilor iunie – septembrie comisia specială de la judeţ s-a ocupat de rezolvarea contestaţiilor privind drepturile alegătorilor înscrişi pe listă. Comisia, lucrând rapid şi superficial, a facut multe greşeli şi omisiuni de pe listeş astfel a fost şters de pe lista Logofătul Iordache Otetelişanu, şi numai la intervenţia Ministerului Treburilor din Lăuntru în 14 august 1857 el a fost admis pe listă. În 14 septembrie 1857 cei 22 de alegători de rangul I au desemnat ca deputaţi pe Nicu Lahovary cu 17 voturi şi Iordache Otetelişanu cu 10 voturi. Proprietarii de rangul II au ales ca deputat pe Nicolae Iancovescu, iar clacaşii şi moşnenii pe Stamatie Buourescu.
Pentru alegerea acestor deputaţi in 30 iunie 1857 s-a trimis lista la suptocârmuirea judeţului cu satele de clacăşi din judeţ astfel din plasa Olteţul de Jos din care făcea parte şi Comuna Zătreni şi Lăcusteni precum şi numărul de electori din fiecare sat: Zătreni – 155 electori, Stanomiru – 25 electori, Făureşti – 22 electori, Lăcusteni – 23 electori, Risipiţi – 30 electori etc.
Tot la aceestă dată s-a trimis şi lista cu boierii şi fii de boieri care aveau un venit de peste 100 fălci de pământ.
Din Comuna Zătreni făcea parte pitarul Ştefan Dobrescu în vârstă de 50 ani cu moşii în Zătrenii de Sus şi Sineşti cu 46 locuitori pe moşie şi un venit de 4.800 galbeni anual.
– 29 –
Lista cu electorii de gradul II, adică cei ce aveau între 10-99 fălci de pământ.
– VĂLENI: Vlăduţ Dregu, Ion Dragu, Vladuţ Dulbastru, Tome Cscelescu, Vladuţ Gheorghe, Ion Dincă, Ioan Bălăsşiu, Radu sin Popa, Badea Ion Chelu, s.a.
– CIORTEŞTI: Grigore Popa Epure, Radu Cazacu, Radu sin Radu Mazilu, Manu Radu Usturoi;
– LĂCUSTENI: Nicolaie Ionescu, Ioan Ilia, Nicolaie Rusu şi Nicolae Ionescu;
– GĂNEŞTI: Barbu Mihai Roşca, Nicolae Vlădoiu Păsat, Ion Dinu Păsat, Dincă Călugăriţa, Ion Radu Păsat, Vasile Radu Păsat, Matei Bălan, Pătru Bălan şi Constantin Ioan;
– SĂSCI0ARA: Pătru Ciochină, Ioan Ciucă, Gheorghe Liţă, Gheorghe Prunescu, Constantin Varga, Stanciu Cojan, Nica Mititelu, Gheorghe Mihai, Preda Ungureanu, Dumitru Matai Simionescu, Ion Ceauşoiu, Gheorghe Vâlcea, Vasile Badea, Simionescu Nicolae, Barbu Hodor, Sandu Pătru Prodan, Vlad Popescu şi Nicolae Popescu.
Lista clăcaşilor depusă la plasa Olteţul de Jos care au fost desmnaţi delegaţi pentru a-şi alege deputatul.
– Zătreni: Constantin Bocşaru, Matei Ştefănescu, Dumitraşcu Corbeanu şi Marin Mreană;
– Stanomiru: Ioniţă Lăutaru şi Dumitru Mierlă;
– Făureşti: Stoica Mitroiescu şi Ion Soceanu;
– Găneşti: Ghiţă Ciobănescu şi Mihai Roşca;
– Lăcusteni: Radu Vasile şi Ion Pocitu;
– Risipiţi: Ghiţă Androiu şi Ion Călinescu.
Clăcaşii din plasa Olteţul de Jos au ales ca deputat pe Iordache Otetelişeanu ca de altfel şi cei de rangul I şi II. Întrunind numărul necesar de voturi a avut acces în Divanul Ad-hoc.
Prin votul dat Unirii s-a dat glas voinţei naţiunii dispărând graniţa dintra două ţări surori alegându-se acelaşi domn atât în Moldova cât şi în Ţara Românească.
– 30 –
1877 – În viaţa comunei ZĂTRENI
Războiul din 1877 – 1878 a intrat de la început în conştiinţa naţională ca un război popular; drept de eliberare.
Cuvintele rostite în Parlamentul şării la 9 mai 1878 de Mihail Kogalniceanu – „Suntem independenţi suntem o naţiune
de sine stătătoare” dădeau „expresia” cea mai fidelă a năzuinşelor poporului, care de-a lungul veacurilor s-a ridicat
continuu împotriva asupririi străine pentru dreptate socială şi neatârnare. Întreaga naşiune romană a răspuns cu elan,
şi dăruire la chemarea ţării, contribuind cu echipament pentru armată, la aprovizionarea ei şi la îngrijirea răniţilor.
Elocvente sunt cuvintele lui I. C. Brătianu prim ministru rostite la 18 ianuarie 1878 „Fără a fi avut muniţiune,
mantale, nici intendenţe, nici servicii de spitale, nici nimic a pus deodată o armată atât de numeroasă pe picior de
răsbel şi le-a făcut toate într-un moment şi cu mijloace atât de răstrânse numai pentru că poporul român în întregul său
şi-a făcut datoria” =
Eroismului ostaşilor pe câmpul de luptă, populaţia civilă ii răspundea prin fapte de adâncă semnificaţie patriotică în
opera de ajutorare a frontului. Prin rechiiziţii şi transporturi prin subscripţii, prin cumpărare de arme, donaţii de
bani sau diferite ofrande făcute armatei, cei rămaşi acasă contribuiau din plin la susţinerea războiului. Parte din
întregul pe care îl reprezintă naţiunea romană, vâlcenii au contribuit şi ei la efortul general. Din documentele
relatate mai jos se arată că şi locuitorii comunei Zătreni în graniţele ei actuale au contribuit la susţinerea războiului.
Mobilizarea armatei s-a facut prin decretul din 06.04.1877. Cea mai mare parte a mobilizaţilor din judeţul Vâlcea au
fost grupaţi în regimentele 2 Dorobanţi şi 2 Calaraşi. Alţii, cei drept în număr mai mic au fost mobilizaţi în alte
regimente ce au luptat la Griviţa şi Smârdan.
Decretul de mobilizare mai prevedaa printre altele ca celor ce sunt concentraţi pe front, primăriile să le sprijine familiile la muncile câmpului. Astfel în data de 03.05.1877 se înregistreaza plângerea la Prefactura Vâlcea a 21 miliţieni din judet prin care se face cunoscut că primăriile comunelor nu au luat măsuri ca locurile să fie lucrate, familiile fiind ameninţate cu foamea. Printre cei 21 miliţieni din judeţ se număra şi Tecsila Pătru din Găneşti (Arh. St. Vâlcea ds. 124/1877).
În 10 septembrie 1877 Prefectura Vâlcea a convocat o adunare cetăţenească în vederea constituirii unui Comitet Central pentru coordonarea acţiunii de strângere a fondurilor necesare cum-
Rascoala din 1907 in comuna Zatreni
Starea morala a locuitorilor
Nu s-ar putea releva mai bine acest aspect altfel decat prin cuvintele unuia dintre cei mai apropiatati de sufletul taranului, si anume INVATATORUL. Invatatorul Ion Popescu, dirigintele scolii din Zatreni scria aceste randuri intr-un raport oficial din aprilie 1907: „Astazi taranul roman este cu totul slabit fiziceste si amarat moraliceste deoarece nici notarul, nici primarul, nici medicul de plasa, nici judele de ocol, nici inspectorul comunal, nici moasa comunala, nu se uita la el ca la un om, ci ca la un caine, lovindu-l tot in sburatura iar nu cu vorba dulce care mult aduce pe oricine pe cai bune si senine. Deaceea ei au cazut intr-o piroteala adanca, nu stie sa munceasca, nu are vitele sale, uneltele sale, nu are saminta, a pierdut simtul economic si gustul bunului trai. Aceasta adanca si indelungata obida sufleteasca a produs in mintea celor mai multi sateni o grosolana confuzie; ei cred ca le lipseste pamantul pe cand chiar putinul pe care il au, ramane nemuncit.” Invatatorul si preotul s-au dedicat intr-o oarecare masura cu trup si suflet operei de ridicare culturala si materiala a taranului. In comuna Zatreni a luat fiinta Banca Oltetul care isi propune ca prin asociatii cooperatiste sa cumpere vite de rasa si sa le ofere gratis satenilor, sa raspandeasca cultura livezilor, distribuire de samanta gratuita, sa fiinteze cursuti agricole de pomicultura, cresterea animalelor, infiintarea unui magazin universal pentru vanzarea produselor locuitorilor din comuna.
Izbucnirea rascoalei
In 14 martie 1907, in comuna Zatreni satul Ganesti se semnaleaza agitatii ale taranilor impotriva proprietarului Simca Potamian ale carui case vor sa le incendieze. Pare sa fie mai ales o rafuiala intre micii proprietari Ion Pertescu si Stefan Dumitru pe de o parte si Simca Potamian pe celalalta parte.
Prefectura, in aceste conditii gaseste o cale sa trimita o companie de jandarmi. Insasi prefectul in raportul sau cu privire la rascoalele taranesti arata ca agitatiile taranesti s-au produs din pricina unui proces dintre proprietari si locuitori.
Locuitorii satului aflau vesti din gara despre declansarea rascoalei, de la intelectualii satului, ca invatatorul Grigore Ionescu din Ganesti si Alexandru Ionescu din Fetoiu care erau abonati la ziare precum Vorba Buna si Gazeta Taranului.
La instigarea la rascoala au participat si functionarii publici ca primarul din Gradiste si Fauresti. Pentru a preintampina unele evenimente in fiecare comuna exista o garnizoana locala formata dintr-un sef si un ajutor care asigurau paza noaptea. In centrele mai importante existau plutoane si sectii de jandarmerie ca Maciuca, Zatreni, Slavesti si Fauresti. Incepand din data de 14 martie 1907, prin inspectorul comunal din Plasa Oltetul de Sus se comunica prefectului judetului Valcea de catre proprietarul mosiei din Zatreni sa se ia masuri pentru apararea proprietatii.
In data de 17 martie 1907 inspectorul comunal al Plasii Oltetul de Sus cere prefectului de Valcea intariri deoarece locuitorii din comuna Zaicoiu intentioneaza sa atace proprietatile de pe Valea Oltetului la care prefectul de Valcea cere Regimentului 2 Dorobanti sa trimita la Zatreni o companie de jandarmi, dar aceasta companie in data de 19 martie a ajuns la Ladesti unde erau incartiruiti pentru mentinerea ordinei in Ladesti ajungand la Zatreni mult mai tarziu. In data de 30 martie 1907 cand jandarmii au ajuns la Zatreni la cererea lui Simca Potamian prin care se solicita „sa i se lase soldatii pentru paza conacului pentru ca spiritele s-au incins si nu vor sa se linisteasca”, la care prefectul de Valcea a aprobat sa ramana un post cu 20 de jandarmi.
Inceputul de rascoala a fost in comuna Benesti si Lacusteni, dar nu a avut succes. Se cunosc nume ca Nicolae Badala, Dumitru Ciuca, Primarul Gheorghe Samoilescu, Ion Balanescu, Ion Popescu Zatreni, Grigore Stefanescu preot din Zatreni si Costica Radulescu din Lacusteni care au propavaduit la pace si liniste. Desi in aceasta perioada marii si micii proprietari de terenuri, arendasii erau in panica din cauza amploarei pe care o luase rascoala in alte comune din zona Lalosu si Iancu Jianu, pe valea Oltetului. In Zatreni a fost mai mult o sperietura pentru arendasi si proprietari.
Participarea locuitorilor din Zatreni la primul razboi mondial
Nici nu se stinsesera bine ecourile rascoalei din 1907 si o alta catastrofa s-a abatut asupra tarii noastre – primul razboi mondial. Din documentele cercetate, relevante sunt faptele locuitorilor judetului Valcea sub ocupatie germana. Populatia ce nu participa pe front era supusa la diferite corvoade de armata de ocupatie germana. Prin adresa 68/24 iunie 1917, Valcea era sub ocupatie germana. Echeria si loctiitorul german Von Liziu a dat ordin sa se gaseasca in Plasa Oltetului in urmatoarele localitati, seceratori: Sinesti 50, Gradiste 60, Valeni 30, Sascioara 50 si Crapaturi 50.
Prin adresa catre prefectura Valcea nr 2286/23 octombrie 1917 se arata ca s-au primit in garnizoana Valcea urmatoarele efecte pentru combatantii de pe front. Din comuna Sascioara 64 camasi, 64 perechi izmene, 7 bucati mici de panza, un flanel, 89 de stergare, 15 kg canepa, 44 kg de sapun, 22 paturi si cergi si 60 de perechi de ciorapi. Din comuna Lacusteni s-au trimis pe front 128 stergare, 76 perechi de izmene, 14 camasi femeiesti, 80 camasi barbatesti, 29 de paturi, 4 perechi de ciorapi, 5 bucati obiele, 3 batiste, 90bucati panza tort, 4 bucati panza de bumbac, o pereche de manusi, 29 de bucati de sapun si o fata de masa de ambalaj. Din comuna Zatreni s-au trimis pentru front 65 de camasi, 54 perechi de izmene, 92 stergare, 15 cersafuri si 23 de paturi.
Desigur rehizitiile s-au facut sub mai multe forme: fructe, vin, butoaie, pasari, tuica, porci si alte animale pentru sacrificare; se faceau prin samsari care aveau permise, iar autoritatile locale aveau obligatia sa le dea concursul.
Un alt mod de rechizitie era prin organisme instituite de inamic, dar cu concursul ordonat al autoritatilor locale prin care se rechizitionau vite de macelarie, cereale, porci, lana, clopote de biserici, cazane de fabricat rachiu si altele.
Forma de rechizitionare era o lista cu care mai tarziu se duceau la primarie, comenduirea de garnizoana cand erau chemati sa plateasca dupa preturi stabilite de administratia militara, dar duse sub diferite pretexte de samsari.
Cei ce se impotriveau, li se lua cu forta fara plata, iar cetatenii erau amendatii cu sume destul de mari.
In unele localitati din judet au fost rechizionate si cladiri, iar dupa plecarea lor au fost distruse. Dar toate acestea nu pot fi comparate cu piererile de vite omenesti. Din evidentele Arhivei de Stat Valcea din Zatreni si-au pierdut viata 233 ostasi din care 2 plt majori, 2 plutonieri, 8 sergenti, 1 fruntas, un cercetas si 209 soldati.
Eroii din comuna Zatreni cazuti in lupta in primul razboi mondial
| Plt.Mj. GHIMIS ION | DIACONU MARIN |
| NASTASE MARIN | DIACONU NICOLAIE |
| DRAGU MARIN | DIACONEASA ION |
| Serg. MANEA MARIAN | Plt. mj. RAURATU STEFAN |
| NADOLU VLADUT | Serg. DIACONESCU C-TIN |
| POPITA DUMITRU | LAUTARU ION |
| Caporalii ANITA DUMITRU | MREANA C-TIN |
| BIVOLARU MARIAN | PANDARU MARIN |
| CIOCALTEU DUMITRU | VASILESCU C-TIN |
| GENUNCHE VLADUTU | CaP. TOTALCA STEFAN |
| MARINOAICA DUMITRU | Soldati: ANITA ION |
| Fruntas MIREA C-TIN | AVRAM NICOLAE |
| Soldatii ANDREI ANDREI | CHELU ION |
| ANITA PAVEL | CHEREATA PETRE |
| BADEA VASILE | CAMPEANU C-TIN |
| BARBU ION | CIOCHINA MARIN |
| BACANU ION | CIOCHINA NICOLAIE |
| BALASOIU C-TIN | CIORTEA BARBU |
| BALASOIU PETRE | CARSTEA C-TIN |
| BALUTA ION | CARSTEA STEFAN |
| BANTOI ILIE | CLAVAC STEFAN |
| BICA STEFAN | COARNA ION |
| BICA VASILE | COJAN STEFAN |
| BIRICIOIU GH. | COBRESCU ION |
| BIVOLARU NICOLAIE | COBRESCU PAUN |
| BOGEANU GRIGORE | CODAU ION |
| BRECIUGA MARIN | COPOERU ION |
| BARZAN MARIN | COPOERU MARIN |
| CAPRA DUMITRU | CORBEANU STEFAN |
| CARAGEA DUMITRU | CORBEANU TUDOR |
| CARAGEA FLOREA | CIOCAN ILIE |
| CARAGEA GH. | CIOCAN ION |
| CARAGEA ILIE | CULICI GH. |
| CARAGEA MARIN | DADICIU ION |
| CATRINA ILIE | DADICIU C-TIN |
| CATRINA NICOLAIE | DIACONU ION |
| CALIN NICOLAIE | DIACONU ION |
| CERCEL ION | DEJOIANU ION |
| DIACONU ION | MILITARU ION |
| DARLEANU MARIN | MILITARU MARIN |
| DRAGOMIR C-TIN | MITIELU STEFAN |
| DRAGU C-TIN | MITITELU STEFAN |
| DRAGU ION | NADOLU MARIN |
| DRAGU PETRE | NADOLU MARIN |
| DRAGUT C-TIN | NALBITORU ION |
| DUCAN ION | NANESCU ION |
| DUCAN DUMITRU | NEAGOE C-TIN |
| DULBASTRU MARIN | NINCIULEANU DUMITRU |
| DULBASTRU VLADUT | NINCIULEANU GH. |
| DUMITRASCU ION | NISIPEANU ION |
| DUMITRASCU MARIN | NISIPEANU ION |
| ENACHE ILIE | NISIPEANU NICOLAIE |
| FIERARU GRIGORE | PANDURU C-TIN |
| FIERARU MARIN | PANDURU ION |
| FILIGEAN ION | PANDURU ION |
| FITA ION | PANDURU ION |
| FLOREA ION | PANDURU STEFAN |
| FLOREA STEFAN | POPA C-TIN |
| FLORICEL C-TIN | PARTAMENT C-TIN |
| FURNIGA C-TIN | PASARIN NICOLAE |
| GUSU GH. | PASARIN NICOLAE II |
| GUSU ION | PAUNA DUMITRU |
| GUSU MATEI | PETRE DIN |
| IANA MATEI | PARVU ION |
| IANA STEFAN | PETRESCU ANDREI |
| ILIE ION | POPESCU C-TIN |
| ILIE MARIN | POPESCU DUMITRU |
| ILINCA DUMITRU | POPESCU GH. |
| IONICA C-TIN | POPESCU ILIE |
| IONICA ION | POPESCU MARIN |
| IORDACHE MARIN | POPESCU NICOLAIE |
| ISTRATE NICOLAIE | POPESCU NICUT |
| LABAN AVRAM | POPESCU STEFAN |
| LICU DUMITRU | PREDUT C-TIN |
| LICU GILICA | PROETEASA NICOLAIE |
| LICU MIHALACHE | PREOTEASA STEFAN |
| LICU PETRACHE | PREOTEASA VASILE |
| LICU VASILE | PREOTU C-TIN |
| MARINAS NICOLAIE | PREOTU NICOLAIE |
| MARINOAICA C-TIN | PURCARU BARBU |
| MECEANU NICOLAIE | PURCARU ION |
| MECEANU NICOLAIE | PURCARU NICOLAIE |
| MECEANU STEFAN | RAICEA MARIN |
| MIERLA STEFAN | RADULESCU MARIN VLADUT |
| ROGOZ ION | |
| ROGOZ MARIN | |
| SASCIOREANU MARIN | |
| SIMIONESCU C-TIN | |
| SIMIONESCU DUMITRU | |
| SARBU C-TIN | |
| SARBU NICOLAIE | |
| STAICU ION | |
| STEICA GH. | |
| STOIAN DUMITRU | |
| STOIAN GH. | |
| STOIAN ILIE | |
| STOICA GH. | |
| STOICA ILIE | |
| STOICA NICOLAIE | |
| SURDU MARIN | |
| SERBAN C-TIN | |
| SERBAN ION | |
| STEFANESCU ION | |
| TAMADAU ION | |
| TITA C-TIN | |
| TARLEA PETRE | |
| TRASCA ZAHARIA | |
| TRUSCA TUDOR | |
| TUDOR MARIN | |
| UDROIU ION | |
| UNGUREANU GH. | |
| UNGUREANU ILIE | |
| VASILOIU GH. | |
| VADUVA GH. | |
| VADUVA PETRE | |
| VINTILA DUMITRU | |
| VIGA STEFAN | |
| VALCEA ILIE | |
| VALCEA PETRE | |
| VALCEA STEFAN | |
| VULPE NICOLAIE | |
| ZAHARIA GH. |
Comuna Zatreni in timpul celui de-al doilea razboi mondial
Nici nu se uitasera bine ranile primului razboi mondial si starea de incordare pusese stapanire pe intreaga tara. Daca in comuna industria lipsea cu desavarsire, la nivel de tara grevele din 1929 si din 1933, precum si tensiunile politice anuntau iarasi vremuri grele. Politica internationala din acea vreme anunta fascismul in Europa care mai tarziu a patruns si in Romania. Prin pactul Ribetrop-Molotov in anul 1940, Romania a fost sfartecata, astfel Ardealul a fost luat de Ungaria, iar Basarabia si nordul Bucovinei de URSS.
Vestile intenationale nu erau inbucuratoare anuntand expansiunea germana. Au fost ocupate Polonia si Franta si alte state, extinzandu-si expansiunea catre rasarit. In aceasta perioada preluase puterea statului general, Ion Antonescu. In aceste conditii cand Germania ocupa tara dupa tara in vest si in est, a duce un razboi impotriva ei era mai mult decat o catastrofa pentru natia romana. In aceste conditii, conducerea tarii a incheiat un tratat de alianta cu Germania pentru a lupta alaturi impotriva Uniunii Sovietice. Din punct de vedere strategic, Romania datorita conditiilor de relief, oferea o pozitie geostrategica propice conditiilor de razboi, cat si resurselor de petrol din tara.
Astfel in 1940 au fost mobilizati toti combatantii apti pentru front, iar in 22 iunie 1941, la comunicatul generalului Ion Antonescu: „Ostasi treceti Prutul pentru intregirea tarii!”, Romania declara razboi Uniunii Sovietice. Sin din comuna Zatreni s-au mobilizat toti combatantii apti pentru razboi la acea data. In prima parte cand armata romana a luptat alaturi de Germania, au ajuns pana la Cotul Donului, unde printre altii au murit si Dumitru Stoica si Turcu Cristea din satul Butanu.datorita fortelor politice, in 1944 Romania a intors armele impotriva Germaniei fasciste si alaturi de rusi, au continuat razboiul pana la eliberarea si celorlalate tari precum Ungaria, Cehoslovacia, mergand pana in Germania. Desigur, in aceste conditii, pierderile de vieti omenesti au fost mari. Din relatarile veteranilor de razboi, cele mai multe vieti omenesti s-au pierdut in Cehoslovacia, in Muntii Tatra Mica. Se poate aminti de Gaianu Vasile si Sitaru Dumitru si altii care au cazut la datorie din leatul 1944. Unii din cei ce s-au intors de pe front, au venit mutilati, Cazacu Constantin din Sascioara, fara picioare, Ploaie Nicolaie din Zatreni fara o mana, iar Floarea Nicolae din Ganesti, Tosa Ion din Lacustenii de Sus, Bivolaru Petre din Zatreni, raniti de pe front, fiind impuscati in plamani, rani de care mai trag si azi.
Intorsi de pe front, ei au fost improprietariti cu pamant arabil de pe mosiile expropriate ale lui H. Boicescu, Popescu, Badescu, Roibu si Margo Bratu. In prezent sunt veterani de razboi.
Invatamantul in comuna Zatreni
Invatamantul in judetul Valcea se cunoaste inca din secolul 16. Marturii despre cunoasterea scrisului in limba romana in secolul 16 ni le-au dat documentele din 1574, unul scris de catre Radu Gramaticul din Mancesti si de celalalt de catre Maxim Diaconu in 1591. Din documentele cercetate, s-a constatat existenta unor dieci si gramatici care au scris in limba romana in primele 3 decenii ale secolului 16, in satele Barbatesti, Costesti, Sirineasa si Zatreni.
Infiintarea de scoli in comuna Zatreni, in granitele sale actuale a luat amploare incepnad din anul 1838, unde ia fiinta scoala din Zatrenii de Jos, Ganesti si Risipiti. In 1840 se infiinteaza scoli in Zatreni si Valeni, iar in 1843 in Sascioara si Lacusteni.
Printre primiiinvatatori care au lucrat putem aminti: Radu Diaconescu, Sandu Ciortescu, Badea Manolescu, Staicu Crucerescu, Nicolaie Ninciulescu.
Invatamantul in primele inceputuri ale lui s-a facut pe langa biserici si manastiri. Documente mai concrete avem din prima jumatate a secolului 19, cand iau fiinta scoli in satele judetului.
Astfel prin adresa nr 1858/1838 Euforia Scoalelor cerea Departamentului din Launtru ca invatatorii alesi, sa fie aparati de orice datorie, sa fie scutiti de plata capitatiei, iar proprietarii sa-i absolve macar de claca daca nu si de dijma. Prevazand ca si de plata celor 2 lei se vor sustrage multi bani din capeteniile satului, in aceeasi adresa, ca la baza invataturii sa participe toti sezatorii satului care s-ar putea sustrage fara nicio deosebire.
In adresa se stipuleaza si categoriile sociale de locuitori ai satului care s-ar putea sustrage ca: preoti, diaconi, jurati, vatasei, oameni de neam si dorobanti. Dar toate acestea nu s-au respectat, asadar in 1839 mai 18, o jalba semnata de mai multi invatatori din plasa Oltetului de Sus, printre care si Niculae Ninciulescu si Dumitru Ionescu, din Sascioara, este trimisa autoritatilor.
O parte din invatatori erau indepartati din slujba de catre sateni sau subrevizor pentru ca erau nemultumiti de rezultatele obtinute de copiii lor, sau ii puneau la diferite corvoade.
Fluctuatiile de cadre care s-au inregistrat in plasa Oltetul de Sus si de Jos si alte plasi, au fost multiple.
Astfel intr-un raport facut e subrevizorul plasii, se arata ca cei mai multi invatatori erau vatasei sau logofeti is lipseau de la scoala pentru pricinile satului. In raport se mentiona expres ca la invatatori sa nu li se mai aprobe si slujba de logofat. Tot din acest raport se retine ca invatatorii din satele Paraeni si Crapaturile au fugit din sat dupa ce au luat bucatele si simbria.
Invatatorii din Nenciulesti ai Valeni nu isi fac datoria si ca urmare nu au spor la invatatura. Invatatorii indaratnici erau sanctionati dupa cum se reda in raport: astfel invatatorul Stefan Stoica, Zidarul din Paraieni este inlocuit pentru ca pune copiii sa-l traga iarna cu sania prin sat. Tot in acest raport se mai arata ca invatatorul mosiei Niculaie Benciulescu cere eliberarea din functie pentru ca proprietarul clucerul Stefan Ganescu nu ii ingaduie sa se mute la Benesti, unde se tine scoala. In aceste conditii, pentru a intampina fluctuatiile cadrelor didactice, Euforia Scoalelor s-a gandit la urmatoarele masuri: invatatorii sa se retraga dupa trimestrul de primavara si niciun invatator nu va demisiona decat dupa 8 ani.
O scoala de preparanda in adevaratul sens al cuvantului a functionat totusi in judetul Valcea, in Benesti, intemeiata inainte de 1838 de Iordache Otetelisanu.
Intr-un raport s-a aratat de catre subrevizor ca la Benesti a functionat o scoala de preparanda si ca invatatorii preparati si-au insusit cunostintele necesare instruirii copiilor de sateni.
Dupa ultimele instructiuni ale Euforiei Scoalelor se stabilea in 1834, ca pentru a obtine aceste titluri, candidatii trebuie a citi slobod, sa scrie frumos si deslusit, sa cunoasca pe dinafara intelesul catehismul legii crestinesti si cantarile bisericesti, sa cunoasca cartea ce li se da in mana pentru cautarea vitelor de boala. Asa se explica faptul ca din proprie initiativa, profesorul C. Codreanu a introdus un curs pentru recrutarea tinerilor candidati la ocuparea postului vacant. Astfel s-a la alegerea invatatorilor din satele Crapaturi, Popienari, Sascioara, Zatreni si Ganesti. Pana in 1864 in judetul Valcea sunt mentionate un numar de 119 scoli cu un numar de elevi inscrisi de 2762. In plasa Oltetul de Sus sunt mentionate 32 de sate cu 19 scoli in care erau inscrisi in anum scolar 1857-1858 un numar de 462 elevi.
In scoala din Lacustenii de Jos a existat o frecventa slaba unde din 197 copii, au urmat scoala doar 49 elevi adica 25%. Pe parcurs, situatia se imbunatateste datorita lui Nicolaie Diaconescu.
O cotitura radicala in invatamantul valcean s-a produs intre anii 1864-1918 prin construirea de scoli in mai toate satele judetului cat si infiintarea de scoli de meserii. Din initiativa Societatii culturale a judetului Valcea, fondata in 1898 au luat nastere 4 asemenea scoli industriale. O astfel de scoala a luat fiinta la Horezu, bine organizata, iar in anul 1904 avea diriginte un maistru fierar, tamplar si invatator. O scoala similara, cu acelasi profil a aparut in Dragaseni, iar la Rm. Valcea o scoala la fel, dar pentru fete. Cea de-a patra scoala de meserii a luat fiinta la Zatreni, care in acest scop luase in arenda 150 de pogoane de teren. Scoala avea acelasi profil ca cea de la Horezu. In vederea pregatirii elevilor, aici se foloseau angajati, un absolvent al scolii de agricultura si un maistru de impletituri.intr-un document al revizorului judetean catre misnistrul Haret, care sa detaseze la aceasta scoala pe Ion Popescu si Nicolaie Diaconescu. Initiativa luata de Societatea Culturala Valcea si invatatorii din Zatreni i-a placut ministrului Haret care a intrevenit sa Ministerul Domeniilor pentru a obtine terenurile solicitate. O filiala a Societatii culturale era la Zatreni si era condusa de invatatorul Ion Popescu director al scolii primare. Dintr- o scrisoare adresata de directorul Ion Popescu revizorului scolar, aflam printre altele: „Invatamantul nu se desavarseste in masa poporului decat prin cultura profesionala, vedem ce proportii mari a luat curentul functionaresc inlocul curentului sanatos al muncii, iar ca urmare e criza economica care bantuie intreaga tara.” In aceste conditii a sustinut ca finantarea scolii de meserii agricole industriale este necesara pentru aceasta localitate. Ca urmare, scoala pe care o conducea a ajuns la 80 de elevi. In aceste conditii, Ion Popescu a cerut sa fie schimbat din functia de director al scolii primare intru-cat devenise director al scolii agro-industriale din Zatreni. Era in acelasi timp si presedintele Societatii culturale Oltetul.
Scoala industriala din Zatreni in anul 1906 primeste un strung la scoala din Balcesti donat de maistrul Dumitru Demetrescu care s-a mutat ca maistru de lucru manual la scoala normala Vasile Lupu din Iasi.
Recunoscandu-i-se meritele in domeniul invatamantului, invatatorul Ion Popescu din Zatreni, in anul 1906 a fost rasplatit cu medalia Rasplata Muncii pentru Invatamant.
Scoala din Lacusteni
In trecut primele scoli din Lacusteni au fost in satele Lacusteni, Biserica si Ganesti. Localurile de scoala aveau o singura sala de clasa, erau construite din lemn si acoperite cu sindrila. Primul invatator cu pasiune si dragoste fata de copii a fost Nicolae Diaconescu, care avea seminarul de 6 ani si urma sa fie hiroronisit preot. A fost coleg cu Ion Popescu Zatreni, a fost incadrat ca invatator si a lucrat pana in anul 1924, cand a fost pensionat. Era si cantor bisericesc. Era un bun invatator, mai ales la romana si matematica. Pentru dragostea de munca de dascal, pentru sarguinta de care a dat dovada in procesul de educare al tinerei generatii, Nicolae Diaconescu a fost rasplatit cu medalia Rasplata Muncii. El era fiul lui Radu Diaconescu, invatator si el la scoala din satul Risipiti. La scoala din Lacusteni, dupa 1918, au functionat ca invatatori C. Brutaru, iar ca suplinitori Victor Radulescu, Ion Curelaru, Dumitru Diaconu, Constantin si Florea Lacusteanu si Andrei Gandrabures.
Invatatorul Mihai Stefanescu s-a stabilit in satul Ganesti prin casatoria lui cu fiica lui Barbu Rosca, un fel de boier din sat. Desi avea posibilitati materiale si influenta politica, fiind membru PNL, nu s-a preocupat de construirea unei scoli a carei necesitate era foarte mare.
El era originar din Ghioroiu, a terminat scoala normala Stefan Velovan din Craiova.
Prima scoala din satul Lacusteni a functionat in localul primariei care era amplsat la Mazili. Prin anul 1900, cu sprijinul primarului Luta Dumitrescu si a invatatorului respectiv, s-a construit din lemn, langa vechiul local de primarie o sala de clasa.
Renovari s-au facut prin anii 1926-1927 sub indrumarea lui Mihai Badulescu, iar prin anii 1948-1949, s-a mai facut o renovare sub directa indrumare a lui Constantin Diaconu si N.Lacusteanu.
Prin anii 1945-1946, prin contributia invatatorului C.A. Dumitrescu si Vasile Predoescu, s-a alcatuit un comitet de initiativa, s-au strans fonduri banesti, s-a fabricat caramida si s-a inceput constructia localului de scoala. Prin interventia lui C.A. Dumitrescu si a inspectorului Ion Curelaru, s-a trecut pe seama fondului centralizat al Ministerului Invatamantului cu suma de 500.000 lei.
De constructia localului s-a ocupat directorul scolii, Andrei Gandraburea. Scoala avea 3 sali de clasa, coridor, cancelarie si camera pentru ingrijitori. In prezent, este scoala cu clasele I-IV din Lacusteni.
Scoala din Contea a functionat ca cel de-al doilea post al scolii din Lacusteni, iar ca invatator a fost detasat Constantin Lacusteanu.
Prin staruinta invatatorului Constantin Lacusteanu si a inspectorului Ion Iliescu, postul a fost transformat in scoala de sine statatoare din anul 1921-1922. La inceput, scoala a functionat in casa lui Constantin Domnulete, in mijlocul satului Contea.
Dupa cativa ani, prin anul 1924, prin staruinta lui C. Lacusteanu si in special a primarului Iorgu Balasescu, cu sprijinul ministrului I.G. Duca si a ministrului Instructiunilor Publice Dr. Angelescu si profitand de faptul ca la nivel national s-a pornit o actiune de construire de scoli noi, si in satul Contea s-au pus bazele construirii unei scoli. Terenul pe care s-a construit era mic si necorespunzator, fiind donat de Dumitru Domnulete. Materialul lemnos s-a luat din padurea Draganu, iar fondurile banesti erau date de Ministerul Instructiunilor Publice. In prima faza, a fost construita cu doua sali de clasa, antreu si cancelarie, dar numai una s-a terminat cu un post pana in anul 1940. Profitand de un ajutor banesc de pe urma cutremurului din 1941, cu suma de 30.000 lei s-aterminat si cea de-a doua sala si cancelaria. Cu fonduri personale ale invatatorului C.A. Dumitrescu, a dotat scoala cu mobilierul de care avea nevoie. In aceasta scoala au predat mai multi invatatori ca: Maria C. Hasnas, Stefan Serafine, veniti din Basarabia, iar din 1945-1946, C.A. Dumitrescu transferat la Zatreni, Nicolaie Lacusteanu, Victor Radulescu si Maria Lacusteanu. Dupa reforma invatamantului din 1949, directorul scolii C.A Dumitrescu a cerut infiintarea claselor V-VII, care s-a si aprobat.
Dintre cadrele didactice din acea vreme, putem mentiona pe C.A. Dumitrescu ca director, profesorul Lazarescu de limba si literatura romana, au mai fost incadrati Nicolaie Lacusteanu, Nicolaie Dumitrescu, Constanta si Ionel Mateescu si altii. Totusi la nivel de comuna, scoala era mica si neincapatoare. Era impetus necesar construirea unui nou local care sa deserveasca si satele Ganesti si Biserica. Scoala de care comuna avea nevoie s-a construit in anul 1960, in centrul civic, pe pamantul lui Mihai Stefanescu si a fost data in folosinta in 1961. Din comitetul de initiativa, au facut parte: C.A. Dumitrescu in calitate de director, profesor Nicolaie Lacusteanu si Sfatul Popular Lacusteni, prin presedintele sau Nicolaie Domnulete si secretarul Ilie Herascu. Dintre cadrele didacticecare au predat in aceasta scoala putem enumera pe Nicolaie Lacusteanu, C.A. Dumitrescu, Andrei Proteasa, Gigel Enachescu, Luciu si Marieta Ionescu, Aurel Dumitrescu, Elena si Puiu Diaconu, iar dintre invatatori, putem aminti pe Constanta Dumitrescu, Constantinescu Damiana, Gerogescu Cornel si Ioana Lutreanu Dorin.
Scoala din Ganesti, renovata de mai multe ori, isi are activitatea cu clasele I-IV, in localul scolii functioneaza cu program normal si gradinita de copii, avand ca educatoare pe Rosca Aneta.
Scoala Zatreni
Primele documente despre scoala Zatreni se cunosc din anul 1840 cand se infiinteaza scoli in Zatreni si Valeni. Dar amploarea mare de infiintari de scoli incepe din anul 1838 cand, pe raza comunei iau fiinta mai multe scoli in satele Zatrenii de Jos, Gnesti si Risipiti. In anul 1843 se infiinteaza scoli in Sascioara si Lacusteni. Dupa 1864, in Zatreni se construieste o scoala cu 4 sali de clasa, o sala cu scena unde se jucau piesele de teatru in limba romana, dar aceasta sala tinea loc si de sala de festivitati. In prezent aceasta cladire nu mai exista. In 1898, in comuna ia fiinta Scoala de meserii care pregatea ucenici in domeniile fierarie si tamplarie. Cladirea scolii era asezata pe directia nord-sud in incinta terenului unde astazi este scoala de 10 ani. Un merit important la infiintarea acestei scoli a avut invatatorul Ion Popescu care a fost si primul director. Dintre maistrii care s-au ocupat de pregatirea ucenicilor, putem aminti pe Iancu Branescu si Ilie Rogociu pentru meseria de tamplar si Misca pentru cea de fierar.
In afara de cele doua meserii pentru care se pregateau, scoala mai avea 150 de pogoane de pamant, luate in arenda pentru desavarsirea pregatirii a ucenicilor in domeniul agricol. In acest scop s-a angajat un absolvent al scolii de agricultura din Dragasani si un maistru pentru impletituri. Infiintarea scolii de meserii s-a facut la initiativa Societatii Culturale Unirea cat si a Asociatiei Invatatorilor din Zatreni. In 1930 scoala de meserii se tranforma in gimnaziu, in care elevii se pregateau atat din punct de vedere teoretic cat si practic.
In aceste conditii, Ion Popescu solicita schimbarea din functia de director al scolii generale, ramanand director la gimnaziu.
Cladirea gimnaziului construita in anul 1929 era asezata in centrul comunei. A fost o cladire cu doua etaje, avand 12 sali de clasa si dependintele respective. Cei ce urmau gimnaziul agroindustrial, aveau studiile echivalente cu liceul industrial de azi. Putem mentiona cativa absolveni ai gimnaziului din Zatreni care au urmat difetite institutii de invatamant superior: Victor Popescu doctor in drept, procuror in Parchetul General al tarii, Florin Caribel colonel MAN, Mihai Bivolaru colonel MAN, Gheorghe Dutu economist fost consilierr economic al Ministerului Culturii si multi altii. In 1926, din initiativa Mariei Boicescu si a invatatorilor din Zatreni, se construieste o noua scoala in comuna, scoala cu 7 sali de clasa, camera pentru personalul de serviciu si cancelarie. Cladirea este din zid, iar acopericul este din tabla. Constructia cladirii este sub forma de litera U si este asezata in centrul comunei.
In prezent, cladirea scolii este folosita tot in domeniul invatamantului si isi desfasoara activitatea Clubul Copiilor, gradinita din Zatreni si Biblioteca Comunala.
In 1980, in comuna Zatreni se pun bazele construirii unei scoli care sa faca fata exigentelor invatamantului obligatoriu de 10 ani.
In aceste conditii s-a construit Scoala de 10 ani, scoala cu 2 etaje care are in componenta numarul de sali de clasa necesare, 4 laboratoare si o sala de sport. In scoala din Zatreni de-a lungul timpului au fost directori: Ion Popescu, Th. Demetrescu, C.A. Dumitrescu, Ion Mateescu, Ionel Stefan, Lungu Marin, Lucica Lungu, Elena Stan, Nicolae Gangu, iar in prezent Elena Udrea. Dintre cadrele didactice, putem aminti: Olga Cruceru, Ion Dinca, Cornelia Diaconu, Doina Clavac, Sava Sarateanu, Eugenia Bacescu, iar in prezent Constantin Dinu, Virgil Filote, Ionela Bacescu, Adrian Pasol. Dintre invatatoarele care au instituit elevii care au pasit pentru prima oara pe portile scolii, putem aminti: Lidia Damian, Valeria Demetrescu, Constanta Mateescu, iar in prezent Iulia Moraru, Margareta Rosca, dar sa nu-l uitam pe Ion Munteanu, cel care a precat prematur dintre cei dragi.
Scoala din satul Manicea, scoala din partea de sud a fostei comune se cunoaste din anul 1838, scoala la care erau invatatori Badea Manolescu, fiu de birnic din Zatreni. Scoala era denumita Scoala din Zatrenii de Jos. Nu se cunoaste unde a fost, probabil in vreo casa.
Dupa 1945, Scoala Manicea, cu noua denumire a functionat in casa lui Ion Boangiu din satul Stanomiru, la care erau arondate satele Fauresti, Stanomiru si Manicea. In 1964 s-a construit un local nou de scoala, cu 4 sali de clasa si o gradinita. In aceasta scoala se pregatesc elevii pana in clasa a IVa. Dintre invatatorii care au predat in aceste scoli, putem aminti: Cica Filote, Sergiu Popescu, Lucia Mitroiescu si altii. Mai putem aminti dragostea pentru carte a invatatorului Sergiu Popescu Nil care cu pasiune a colectat obiecte de ceramica, unelte gospodaresti si artizanat, si a pus bazele unui muzeu al satului.
Tot in aceasta perioada s-au pus bazele unei scoli de 8 ani, in satul Sascioara. Pana in anul 1964, in satul Sascioara era doar scoala din centrul comunei. Scoala din Sascioarase cunoaste din anul 1839, prin invatatorul Dumitru Ionescu, care esra invatator in satul Sascioara si Nenciulesti, iar in anul 1843, probabil cu local nou de scoala, unde se cunoaste ca invatator Staicu Crucerescu, fiu de birnic din Hurezani. Prima scoala in comuna Sascioara a fost la intrarea in sat pe mosia Prunestilor. Ulterior s-a construit un local de scoala peste apa Budeului. In prezent nu mai sunt.
Dupa 1900, s-a construit un local de scoala nou de 4 clase si in prezent pe acest loc este gradinita. Din anul 1965, s-a dat in folosinta un local nou de scoala, in centrul satului, scoala de 8 clase, dotate corespunzator. Invatatori Ion Cobrescu, Elvira Lotreanu, C-tin Parlac, Malania Ciortan si altii. Profesori: Gigi Popescu, Lucica Mihai si sotii Rosca.
Scoala din Valeni. Date despre scoala din Valeni se gasesc in lucrarea „Din istoria culturii si invatamantului in judetul Valcea in sec. 16-17” de Gh. Parnuta, unde se arata ca in 1840 ia fiinta in Valeni scoala primara sub conducerea invatatorului Sandu Ciortescu, fiu de preot din Valeni, iar in 1841 mai ia fiinta o scoala in Valeni sat Ciortesti, unde este invatator Nicolaie Nenciulescu, fiu de preot din Ciortesti. Dupa 1900, scoala Valeni se afla pe drumul Garnicetului, in primul platou. In prezent este demolata. In aceeasi perioada, scoala din Ciortesti functiona in satul Ciortesti pe ulita din stanga a magazinului actual. Prin darea in folosinta a scolii de 4 ani din Valeni Vale, scoala din Garnicet s-a demolat, iar cea din Ciortesti a fost folosita drept camin cultural.
Tot in comuna Valeni, dar in satul Mecea a mai fost o scoala de 4 ani, care in prezent nu mai este. In 1964 si in fosta comuna Valeni se pun bazele unei scoli de 8 ani, proiect ce se si materializeaza.
Scoala este amplasata in satul Dealu Valeni si are ca sate arondate satul Dealul Valeni, Dealul Glameia si Mecea. Scoala are 6 sali de clasa, cancelarie si alte anexe si este dotata corespunzator pentru educarea tinerei generatii.
Din prezentarea istoricului scolilor se poate trage o concluzie: cele mai multe scoli au luat fiinta in perioada 1838-1842, iar dupa 1945, in perioada anilor 1962-1964 s-au construit cele mai multe scoli in actuala comuna Zatreni. In aceasta perioada, scoala din satele comunei Zatreni a avut cadre didactice bine pregatite profesional si cu dragoste de copii, fapt ce a facut ca an de an, rezultatele sa fie la nivelul asteptarilor. Procentul de promovabilitate sa se situeze la peste 90%, iar absolventii de 8 clase sa fie admisi la diferite scoli liceale sau profesionale, urmand apoi studii superioare. Exemple sunt foarte multe. Promotia anului 1961, din 25 de absolventi, 12 studii superioare, 8 scoli tehnice si de maistri si 5 s-au rezumat la a nu mai continua.
Biserica
Comuna Zatreni, in prezent are in componenta sa 19 sate cu o populatie de peste 7000 de locuitori. Din cele mai vechi timpuri, oamenii au crezut in Dumnezeu. In decursul istoriei, in zonele cu populatie s-au construit biserici unde pana la infiintarea scolilor, in ele se tineau si orele de scoala. In pareta de sud a comunei, in satul Risipiti se afla o biserica care are hramul Adormirii Maicii Domnului.
Biserica are forma de cruce si are 3 turle, fiind ctitorita de Vava Otelesianu pe cand era prima Luta Dumitrescu si preot, Costica Dumitrescu. S-a terminat si sfintit in anul 1912. Primul preot care a efectuat servicii religioase a fost Costica Dumitrescu, apoi Dumitru Popescu, Nicolaie Gheorghiu si in prezent C-tin Constantinescu.
Cantorii bisericii care au lucrat in aceasta biserica, putem aminti pe Ilie marin, Ion Popescu Fauresti, C-tin Enachescu si in prezent Viorel Bogeanu.
In Risipiti a mai fost o biserica din lemn construita in anul 1799 de popa Radu, Preda Anghel Calugarasu, Nicolaie Netejoru, impreuna cu toti locuitorii care erau atunci. In Lacusteni, mosie stapanita de boiernasii Rusulesti si de mosnenii ot tam de-a valma pe 4 mosii se afla o biserica de lemn cu hramul Sf. Dimitrie. Facuta in anul 1760 de popa Preda, diaconu Ioan si de Mihai Coteanu. S-a prenoit in anul 1831 de popa Ilie, popa Mihaisi, popa Radu, cu toti locuitorii satului. In 1831 satul Lacusteni avea 66 familii.
Biserica Lacusteni, mahalaua Rusulesti era o biserica construita din lemn cu hramul Sf. Nicolae, in anul 1780 de paharnicul Grigore si s-a prenoit de catre Patru Rusu, Dumitru Rusu si Nicolaie Grecu in anul 1835. In Ganesti in mahalaua Balsoi, o biserica din lemn cu hramul Sf. Gheorghe, ctitorita in anul 1825 de de sertarul Ghita Tetoianu.
In Ganesti, pe mosia stapanita de paharnicul Ganescu, i se sa casa medelnicerului C-tin Cotofeanu ” ii da boierii Tetoieni si da si ot tam devalma pe trei mosii”. Biserica de zid cu hramul Sf. Nicolae a fost facuta in anul 1812 de clucerul Ioan Ganescu. Dintre boierii Ganesti, cunoastem in anul 1704 pe logofatul Vlad Ganescu care impreuna cu alti trei boieri hotarniceste mosia Crivina din Valcea a Manastirii Dobrusa. Patru Ganescu biv vel sartar, care in 1745 avea mosia langa Crivina Dobusei, se mai numea si Patru Zatreanu, probabil ca avea mosia in aceste doua sate. In anul 1749 este cunoscut boierul Barbu Ganescu biv vel paharnic. El hotaraste impreuna cu alti boiri mosia Bunesti. In 1755, stolnicul Barbu Ganescu este in Sfatul caimacamilor Craiovei. Dupa catagrafia din anul 1831, satul Ganesti avea 135 familii.
Clucerul Ioan Ganescu era fiul stolnicului Vladut Ganescu. Copiii se numeau Petre, Stefan, Elena si Smaranda. In biserica din Ganesti sunt pictati pe perete postelnicul Danciu si sotia sa Ancuta, Patru Ganescu biv vel armas fiul lui Danciu, Barbu Ganescu biv vel stolnic, Vladut Ganescu biv vel stolnic, Ioan Ganescu biv vel paharnic, care era fiul stolnicului Vladut Ganescu si al Catincai Ganescu, fata paharnicului Stefan Bibescu.
In Fauresti, pe mosia stapanita de dumneaiei pitareasa Uta Ghimpetenca era o biserica din lemn facuta de pitarul Ion Ghimpetenu si s-a prenoit de fiul lui, Iancu Ghimpetenu in anul 1839.
In Zatreni, pe mosia stapanita de paharnicul Stefan Ganescui se da casa lui Ionita Zatreanul si Stefan Dobrescu, s-a construit o biserica de zid in anul 1734 de Preda Zatreanul si Danciul vornicul si fratele lui, Radu Zatreanul. Biserica din Zatreni are hramul Sf. Nicolae. In anul 1730 aprilie 23, Preda Zatreanul lasa prin diata acestei biserici pe care inca n-o terminase, diferite bunuri din care sa se intretina clerul si sa se repare cand va fi nevoie. „Las sfintei biserici de aici din Zatreni, care din temelia ei si din cheltuiala si osteneala mea din care m-a miluit Dumnezeu, s-au facut care se si praznuieste hramul sfantului mare arhiereu Nicolae… si preotul si diaconul care vor fi slujitorii sfintei biserici neavand cu ce chivernisi cu hrana lor, am dat mosia Ciortesti, sa le fie de aratura si de cosit pe de la vale de capul Crivinei din jos de Oltet sa taie in sus pe drumul care merge la Homeni pe unde se hotaraste cu merii dupa mejdina la vale pana la Oltet. Deasemeni patru razoare de vie in dealul Dobrestilor din via fratelui meu Radu si un selas de tigani. Numai atat ma rog la tot neamul meu ca dupa intamplarea vremilor, ce se va strica la sfanta biserica sa aveti grije a o drege. Pisania bisericii de zid din Zatreni: Aceasta sfanta si dumnezeiasca biserica care se paraznuieste hramul Sf. Nicolae de la Mira Lichia, facatorul de minuni, care este facuta din temelie cu toata osteneala si infrumuseteala, dupa cum se vede, de robul lui Dumenzeu, Preda vornicul, fiul Danciului postelnicul Zatreanu ca sa fie dumnealui si a tot neamului crestinesc vesnica pomenire si mostenire. De la zidirea lumii 7242, iar de la Hristos ani 1734. Toma Simion Zugravsi Matei pietraru zidar”. In pronaosul bisericii este mormantul lui Preda Zatreanul. Pe piatra acestui mormant scrie: „Supt aceasta piatra odihnesc oasele raposatului robul lui Dumnezeu, jupan Preda postelnicul Zatreanul. Cine va citi sa zica Dumnezeu sa-l ierte. Care s-a pristavit de la zidirea lumii 7281 de la Hristos ani 1740”.
Pe perete, in tinca bisericii sunt zugraviti deasupra usii Preda Zatreanu vornicul si jupaneasa Dumitrana. Pe peretele din dreapta se afla pictati jupan Danciul, tatal Predi si jupaneasa Marica. Pe peretele din stanga se afla pictate jupaneasa Pauna si Maria a lui Barbu Otelelisanu, fata lui Preda Zatreanul. In altar se afla pictat popa Stanciu ot Giulesti cel dintaiul preot al bisericii. In urma cu 100 de ani, biserica a fost renovata de Mita Boiceasca, refacandu-se pictura. Mita Boiceasca se afla pictata in biserica.
Biserica de zid din Zatreni
In secolul 18 mai sunt cunoscuti din nemul Zatrenilor, Udrea Zatreanul care impreuna cu alti bieri si cu Inochentie episcop de Ramnic, e oranduit in anul 1732 sa cerceteze o pricina a locuitorilor din Cheia Valcea. Patru Zatreanul biv vel sartar, care in anul 1745 calcase mosia Crivina din Valcea a manastirii Dobrusa. Vasile Zatreanul face parte din boierii hotarnici ai mosiei Crivina, proprietatea Dobrusei. In 1849, Ilie Zatreanul cu ruda sa Barbu Otelelisanu si alti hotarnici, hotarasc mosia Bunestilor a sfintei Episcopii de Ramnic, lui Grigore Mozacul. Nicolaie, copilul lui Iordache Zatreanul este infiat de paharnicul Dumitrache Brailoiu pentru ca parintii lui murisera si in 1803, Alex. Ipsilanti il numeste pe boierul Dimitrie Zatreanul ca al doilea urmas al scaunului banesc de la Craiova.
Marturii despre Zatreni ne sunt date si de documentele din anul 1550, cand este cunoscut ca ban al Craiovei, Barbu din Zatreni.
In 1772, marturii despre Zatreni se gasesc si in memoriile generalului von Bauer, in care se arata ca satul Satreni, sat cu cu biserica si o casa de piatra, un pod pste Oltet, doua mori, padure si vii sitiate pe Oltet. In catagrafia din anul 1831, in Zatreni erau 193 familii.
Tot in Zatreni mai exista o biserica din lemn, in prezent monument istoric. Ctitorita in anul 1736, de Ioan Zatreanul, din lemnele chiar din din locul unde se afla si astazi. Catapeteasma acestei biserici a fost construita cu 20 de ani mai inainte de mesteri priceputi din judetul Gorj. Este construita in stil brancovenesc cu o singura turla. Icoanele din aceasta biserica au fost facute din fasiute de aur, fapt ce a facut ca aceste icoane sa aiba o valoare de primoniu, astfel biserica a fost declarata monument istoric. Pisania Bisericii: „Zidita de robii lui Dumnezeu Ioan Zatreanul jupan vornic Zatreanul Ionita si cucoana Catrina, Vladut medelnicerul Ganescu, ca sa fie dumnealor la tot neamul crestinesc se pomenire in veci. Anul 7264 (1736) ghenarie 5.
Valeni
Mosie stapanita de casa domnului utor vistier Dumitrascu Nisipeanu si cu mostenii ot tam deavalma pe trei mosii. Satul Valeni este cunoscut si in harta lui Schwartz in anul 1720 est trecut si satul Valeni, iar in anul 1772, din memoriile generalului von Bauer arata ca in satul Valeni exista o biserica, doua fantani si cu vii situate pe Oltet. Diserica din lemn cu hramul Cuvioasei Paraschiva s-a prenoit in anul 1795 de popa Dumitru Valeanu, C-tin Crisu, C-tin Coman si de toti locuitorii satului. Nu se stie anul constructiei.
Ciortesti
Mosie stapanita de mosneni ot tam deavalam pe patru mosii. Satul Ciortesti il gasim si in hrisovul lui Alexandru Ilias voevod in anul 1617 in care apare ca martor boierul Manea din Ciortesti.
In acest sat exista o biserica din lemn hramul Sf. Nicolae, facuta de popa Mihai Radu Mazilu si Dumitru Chelu. Nu se cunoaste anul in care s-a ctitorit.
Ciortesti mahalaua Mecea o biserica din lemn cu hramul Sf. Voievozi a fost facuta de Manea Breciuga, Matei Cortescu si Vlad Necsulescu. Nu se cunoaste anul zidirii. Tot in Mecea mai exista in prezent o biserica construita in anul 1912 prin contributia tuturor locuitorilor.
Preotii si diaconii din Valeni in anul 1839: popa C-tin sin popa Marin, popa Dumitrascu sin popa Serban, poapa Toma sin Ion Marculescu, popa Nicolae sin Dumitru Casiu, diaconul Zamfir sin Nicolae, diaconul Valdutu sin diaconul Ioan. In prezent preotii din Valeni sunt Ioan Traistaru si Ion Diaconu. Au mai facut servicii religioase la aceste lacase de cult, preotul Anita si preotul Genunche Gheorghe.
Sascioara, mahalaua Sasu Biserica din zid cu hramul Buna Vestire, facuta in anul 1826 de polcovnicul Dimitrie Oculescu. In prezent nu mai este. Tot in Sascioara mahalaua Valcelesti a fost construita o biserica din lemn cu hramul Sf. Nicolae in anul 1800 de popa Ioan Valcea cu Anghel Popescu si cu ceilalti locuitori. In catagrafia din 1831 satul Sascioara avea 99 de familii. In anul 1907 in Sascioara a inceput constructia unei biserici in centrul satului. Ctitorii acestei biserici sunt familiile de boieri Ciochina si Prunescu. Biserica a fots terminata in anul 1908, an in care a fost sfintita. Incepand din anul 1987, prin staruinta preotului paroh Gheorghe Barbut, a inceput renovarea.
Prima data s-au renovat turlele si partea exterioara, iar apoi partea interioara prin refacerea picturilor. Toate acestea s-au facut prin fonduri date de la Episcopia Valcea, dar si din dania locuitorilor satului, sub indrumarea directa a preotului paroh. Preotul paroh, Gheorghe Barbut, desi un preot tanar, datorita perseverentei sale si a felului in care isi atragea enoriasii a fost foarte mult stimat in parohie.
Din fondurile alocate de Episcopia Valcea cat si din banii colectati de la enoriasi, a inceput constructia unui nou lacas de cult in satul Budele. Desi constructia era intr-o stare avansata, preotul Barbut nu a putut sa-si vada visul cu ochii din cauza unei boli nemiloase care i-a curmat viata si l-a trecut in lumea celor vesnici. El este inmormantat in curtea bisericii pe care a lasat-o neterminata in satul Budele.
Preotii si diaconii de la bisericile din Sascioara din anul 1839: popa Ilie sin Dumitru Nanescu, popa Ioan sin popa Nicolae, diaconul Ioan sin Stan Ibis, diaconul Paraschivu sin Nicolae Nanescu, popa Dumitrascu sin Dumitrascu, popa Stan sin Vladutu Traistaru, diaconul Ioan sin Radu Onogu, popa Stefan sin popa Radu. Dupa 1950, la biserica din Sascioara au mai facut servicii relgioase popa Anita, popa Romica, popa Moraru Cornel si Barbut Gheorghe. Cantaretul bisericesc cu cea mai lunga activitate in domeniu a fost Ilie Ciortan. Datele despre biserici au fost extrase din cartea preotului profesor Ion Popescu Cilieni.
Cultura
Dupa 1864 in comuna Zatreni a fost construita o scoala cu 4 sali de clasa, cancelarie si o sala cu scena pentru teatru in care sa se tina spectacole si conferinte, unde se promova elementul romanesc. Un rol deosebit in miscare il avea la nivelul comunelor, invatatorul.
Astfel din initiativa invatatorilor au luat fiinta pe langa unele scoli rurale, mici biblioteci de lectura pentru sateni, in scopul ridicarii morale si intelectuale a acestora, dezvoltarii sentimentelor patriotice si nationale. In octombrie 1898, cu sprijinul invatatorilor s-au infiintat in fiecare judet cate 10 biblioteci, sperandu-se ca prin ele, taranii vor reusi sa „dezlege problemele de care se izbesc in calea vietii lor si de a le deschide sufletul spre frumos, bine si adevar. In judetul Valcea, primele biblioteci s-au infiintat pe langa scolile din localitatile Balcesti, Babeni, Calimanesti, Govora, Horezu, Maciuca, Pausesti-Otasau, Pausesti-Maglasi, Vaideeni si Zatreni. Datorita activitatii sustinute a invatatorilor, numarul bibliotecilor si a fondului de carte a crescut. Daca in 1882, in judetul Valcea, numarul bibliotecilor era de 10, in 1889 crescuse la 20, iar in 1903 ajunsese la 29. Fondul de carti de care dispuneau bibliotecile era valoros si util, pe gustul cetatenilor, deorece misiunea de selectie a fost incredintata lui G. Cosbuc, Alx. Vlahuta si altii, scriitori cunoscatori ai sufletului poporului roman.
Paralel cu bibliotecile populare s-au nascut din initiativa unor invatatori cercurile culturale constituite prin gruparea invatatorilor din cel mult 9 scoli apropiate. Asa de exemplu, in cercul cultural Unirea din judetul Valcea faceau parte comunele Slavesti, Turcesti, Mateesti, Slatioara, Recea-Racovita, Horezu si Zatreni.
In statutul cercului se specifica ” Scopul cercului va fi absolut cultural, intelegand prin aceasta propasirea educarii moralo-patriotice in populatia sateasca din regiunea cercului”. Astfel in 1907 in judetul Valcea, in cercurile culturale au fost cuprinse toate cele 156 scoli rurale cu peste 200 de invatatori.
Discutarea problemei pamantului, a saraciei in care se zbateau taranii a fost de fapt principala cauza carea a determinat autoritatile sa interzia in 1907 activitatea cercurilor culturale fiind considerata ca un mijloc de instigare a taranilor impotriva autoritatilor, dar ele si-au reluat activitatea un an mai tarziu si in ciuda autoritatilor s-a continuat discutarea lipsei de pamant din gospodariile taranesti. Biblioteca din Zatreni, infiintata pe langa scoala, datorita interesului cu care a fost privita de satenii din comuna si-a atins scopul. Astfel in anul 1903, in lunile ianuarie si februarie, a fost frecventata de 165 de cititori. Totusi activitatea bibliotecii s-a redus simtitor in perioada urmatoare, din cauza conjuncturii in timpul celor doua razboie mondiale, cat si in perioada dintre ele. Activitatea s-a reluat cu mult aplomb dupa anul 1950, cand bibliotecara a devenit invatatoarea Damian. Fondul de carti era insufficient. Pe langa operele marilor scriitori romani ca M. Eminescu, G. Cosbuc, M. Sadoveanu, se gasea si literatura cu tenta politica, mai ales despre colectivizare si carti de sctiitori sovietici. Era bibliotecara cu indemnizatie. O alta bibliotecara de data aceasta cu post intreg a fost Paulina Licu. In aceasta perioada fondul de carti s-a marit si diversificat, s-a inlocuit un numar mare de carti vechi din clasici cu altele noi. Alt bibliotecar a fost Marcel Tutu, dar dupa o perioada de cativa ani, postul de bibliotecar a trecut cu indemnizatie fiind preluat de profesorul Adrian Pasol pana in anul 1990 cand s-a aprobat post de bibliotecar care a fost castigat prin concurs de actuala bibliotecara Georgeta Copoeru.
In prezent, datorita interesului tot mai mare pentru citit, biblioteca are un acum un numar de 630 de cititori, de la copii pana la pensionari, cititori din toate categoriile sociale.
Fondul de carte s-a marit considerabil, corespunzand cerintelor cititorilor, de la carte de beletristica, la literatura de specialitate si SF. Numarul de carti de care dispune biblioteca este de 9800 volume si mobilerul aferent. Toate acestea s-au realizat cu sprijinul organelor locale si al Bibliotecii Judetene si nu in ultimul rand al Inspectoratului pentru Cultura Valcea.
Caminul Cultural
In comuna Zatreni asa cum s-a aratat in 1864, s-a construit o scoala in care avea o sala de festivitati cu scena. In aceasta sala de scoala se tineau conferintele, se jucau piese de teatru unde se promova elementul romanesc. Prin infiintarea Scolii Agroindustriale si Gimnaziului, s-a construit si o cladire special amenajata pentru caminul cultural chiar in incinta curtii Gimnaziului. Acest camin cultural a fost accesibil locuitorilor comunei pana cand cladirea Gimaziului a fost luata de Directia Sanitara. Pe scena acestui camin cultural s-au prezentat spectacole pregatite cu mult spirit pentru frumos de carte cadrele didactie din acea perioada. Se jucau piese de teatru, corul isi etala repertoriul care era foarte variat, serbarile de sfarsit de an scolar cat si cu alte ocazii. Dintre animatorii care au depus un efort sustinut in munca culturala, nu putem sa nu amintim pe Th. Demetrescu, C.A. Dumitrescu, Valeria Demetrescu, Ionel Mateescu, Silvia Dinu si multi altii. Tot in acest camin cultural rulau firme artistice prin grija si stradania lui Goanta Enache.
Dupa anul 1963, comuna Zatreni nu a mai avut camin cultural, dar si miscarea culturala a scazut. In aceasta perioada, miscarea culturala s-a rezumat la doar la serbarea de sfarsit de an care se desfasura pe o scena improvizata in curtea scolii. Corul care alta data era faima comunei, disparuse si se reunea doar ocazional, iar spectacolele nu se mai dadeau deloc. In anul 1980 s-a luat initiativa de catre organele locale din acea vreme de a construi un camin cultural, lucru care s-a si intamplat.
Caminul cultural este amplasat in centrul comunei si este dotat cu o scena si mobilerul necesar. Pe scena acestu camin cultural, se dau serbarile de sfarsit de an si se prezinta diferite spectacole ale trupelor in turneu. Tot pe scena acestui camin au sustinut recitaluri cantareti renumiti: Dan Spataru, Mirabela Dauer, Maria Ciobanu si Ion Dolanescu, Mariana Ionescu si altii. In prezent animatorul principal al miscarii culturale in comuna este directorul caminului profesoral Marin Puchin. Prin activitatea depusa de dansul, formatiile de dansuri fate su castigat numeroase diplome in concursurile interjudetene. In prezent se lucreaza cu formatia de dansuri fete pe generatii.
In comuna Zatreni in satul Valeni mai este un camin cultural, construit in timpul cand in comuna a fost primar Dumitru Meceanu.
Este amplasat la intersectia drumului national Tg. Jiu- Dragasani, drumul Garnicetului. Caminul si in prezent este dotat ca si cel din Zatreni, cu mobilier, scena si sala de proiectie pentru film. Acum in acest camin se tin discotecile si horele satului. In Lacusteni, caminul nu avea o cladire proprie. Se construise o scena intr-o sala de clasa, in scoala veche in satul Contea. Era o sala mica si neincapatoare in care se facea hora satului in zilele de sarbatoare.
Miscarea culturala la scoala din Lacusteni se face in momentul de fata intr-o sala special amenajata, intr-o cladire din curtea scolii de 8 ani, aceasta datorita muncii depuse de cadrele didactie din scoala.
Dintre manifestarile organizate la caminul cultural cu sprijinul Inspectoratului pentru Cultura al Judetului Valcea, Biblioteca Judeteana Antim Ivireanu, Consiliul Local, Biblioteca Comunala si Fundatia Buna Vestire Rm. Valcea, in data de 14 mai 1995, pe scena Caminului Cultural Zatreni a avut loc o sesiune de comunicari „Chemarea satului”, unde au participat fiii satului. Sesiunea de comunicari a avut ca tema „Satul natal-leagan al copilariei”. La aceasta manifestare culturala au fost prezenti fii ai satului din toate colturile tarii, unii dintre ei prezentand referate. Merita mantionati: Prof. Dr. Victor Popescu procuror sef al Parchetului General Bucuresti, Ing. Marcela Vata director CNA Bucuresti, Lt. Col. Victor Baroianu jurist-seful Brigazii judiciare Gorj, Ing. Dana Iliescu arhitect sef la Institutul de Arhitectura Bucuresti, Cornel Moraru preot in Parohia Zatreni, Prof. Dr. Adrian Mateescu se la Universitatea din Craiova, Petre Poepescu economist Adesgo Bucuresti si altii care prin natura functiei au trimis mesaje: Giony Popescu general SRI si Ion Ciobanu colonel in IGP.
Depanarea amintirilor a inceput de la primele intalniri, iar multi nu isi puteau stapani lacrimile de bucurie.
O alta manifestare culturala care a avut loc in acelasi an, a fost Tabara de culegere si valorificarea dansului popular in perioada 22 iunie-2 iulie 1995, manifestare organizata de Centrul Judetean de Conservare si Valorificare a Traditiei si Creatiei Populare in colaboare cu Biblioteca Comunala si Caminul Cultural Zatreni cu sprijinul Consiliului Local.
Muzeul
Scurt istoric privind organizarea, infiintarea si functionarea muzeului.
Muzeul a fost organizat in anul 1973 in incinta localului Scolii cu clasele I-IV Stanomiru sin comuna Zatreni. Asa cum s-a aratat, scoala a functionat in acest sat pana in 1963, in mai multe locuri, prin case nationalizate de la vechii boieri. In 1963, scoala s-a mutat in localul propriu construit din contributia cetatenilor avand 6 sali de clasa si alte incaperi de uz didactic. Intru-cat localul fusese construit pentru scoala cu clasele I-VIII dar din cauza lipsei de elevi, nu s-a putut infiinta, a ramas scoala cu 4 clase care functioneaza si in present. Ca urmare a acestui fapt, o parte din spatiul destinat activitatii didactice a ramas disponibil. Avandu-se in vedere ca pe raza comunei Zatreni au fost mesteri populari olari, tamplari, dulgheri, fierari, scoala de meserii gimnaziu unic, fabrica de caramida si teracota, invatatorul Sergiu Popescu Nil care a fost numit ca invatator in anul 1959, contribuind la constructia noului local de scoala, s-a hotarat sa cerceteze zona comunei, cu care prilej a descoperit numeroase si interesante piese de ceramica si lemn, tehnica taraneasca, piese de fierarie port, textile care prezentau valoare documentara si artistica. Avand chemare spre colectare, conservare si punere in valoare a acestora, care vorbesc de la sine de civilizatia populatiei care a trait pe aceste meleaguri ale comunei Zatreni si avand spatiu disposibil, s-a hotarat sa organizeze in cadrul scolii o expozitie de etnografie.
Obiectele au fost colectate in urma cercetarilor intreprinse de la cetatenii din comuna, mai in varsta, meseriasii care erau inca in viata. Toate bunurile cu valoare documentara sau istorica au fost colectate de invatatorul Sergiu Popescu Nil prin donatie si intretinute pe toata perioada in stare de expunere. In prezent colecia cuprinde peste 5.000 de obiecte care sunt expuse in doua sali de clasa din localul scolii Stanomirul. Din colectie fac parte obiecte expuse in 3 sectiuni: ceramica, port, tehnica taraneasca si feronerie si o mica colectie de sticla, portelan si medalii.
Din anul 1973 si pana in prezent, munca de depistare, colectare si depozitare a continuat si continua pe baza de voluntariat si donatii, lucru ce a condus la imbogatirea colectiei si la imposibilitatea expunerii in spatiul existent. Ca urmare a acestui fapt, organizatorul a cerut organelor de specialitate sa aprobe infiintarea acestui muzeu intr-un spatiu corespunzator. In prezent, munca de organizare a muzeului comunal continua pentru a se finaliza aceasta actiune de interes cultural. Primaria Zatreni a acordat si acorda tot sprijinul organizatoric si material in acest scop.
De mentionat este faptul ca initiativa a pornit din respectul pe care organizatorul ca reprezentant al obstei a dorit sa-l aduca comunei din partea inaintasilor care au muncit, au trait si au contruit pentru aceasta bucatica de pamant udata cu lacrimi si ingrasata cu propriul corp.
Expozitia de constituie intr-un omagiu adus mesterilor populari care au creat valori care la vremea respectiva au fost considerate ca bunuri de stricta necesitate pentru a putea asigura existenta de zi cu zi.
Toate bunurile existente sunt de provenienta locala, materialele folosite fiind sunt pamant, bumbac, bornagic, lemn de esenta moale, esenta tare, iar unele stilizate cu ajutorul strunugului de lemn; sunt lucrate din lemn de brad care se prelucra mai usor.
O parte din exponate si in special fierul a fost prelucrat din necesitate pentru folosinta, iar o parte sunt provenite din industrie, dar constituie tot obiecte de stricta necesitate, care au fost folosite in gospodariile taranesti pentru industria taraneasca.
Din noianul existent in prezent si din cele care se vor mai selecta, rezulta ca pe teritoriul comunei noastre a existat o vatra de civilizatie creeata din necesitate, iar mesterii populari au avut chemare spre acest gen de arta, imbinand utilul cu frumosul.
Din aceasta chemare pentru util si frumos, si-au castigat painea si merita sa fie lasati istoriei locale si chiar nationale ca patrioti si vesnici vii, ca urmare a valorilor pe care ni le-au lasat mostenire.
In atentia organiztorilor si a oamenilor de buna credinta, se urmareste colectarea tuturor bunurilor, iar pe baza unui studiu stiintific se va incerca infiintarea a unei parti a atelierelor taranesti care sa produca la nevoie sau sa initieze tanara generatie in aceste traditii. Civilizatia si cultura poporului roman a fost si este rezultatul muncii istovitoare a inaintasilor nostri pe acre merita sa-i cinstim, sa-i apreciem si sa obligam urmasii sa apere, sa pastreze si sa puna in valoare nestemate obiecte de patrimoniu.
Cadrul etnografic al comunei Zatreni
Cel ce strabate Judetul Valcea ajunge in zona Gradistea Balcesti si va observa un fapt putin intalnit ca fenomen de masa si anume aici s-au mostenit pana nu demult aspecte ale structurii traditionale, a asezarilor omenesti, aspecte ale modului de organizare a interiorului satului. Situatia are o explicatie istorica – asezarea satelor in depresiuni si in locuri ferite.
In judet intalnim mai multe tipuri de case, dar cel mai bine pentru comuna Zatreni este tipul de case asezate de-a lungul soselei si in parti laterale pe vaile care fierastruiesc dealul de apus. Constructiile care la inceputul secolului 20 erau case cu prispa sau case cu prispa si geamlac formate din 2 sau 3 camere din care una era vatra cu horn sau ogeac. Acoperisul era in 4 ape acoperite in mare parte cu sindrila, aranjata solzeste, iar mai tarziu tigla sau tabla. Langa casa sau mai departe se gaseau acareturile.
Pentru pastrarea porumbului se foloseau patulele cu tarc din nuiele, iar in prezent tarcul este din stancheti. De asemenea in curte mai era si oborul de vite cu coserea pe timp nefavorabil se tineau vitele; in rascrucile ulitelor unde se aflau fantani cu cumpana sau cu roata pentru apa.
Incaperea de locuit si camera curata erau aranjate in stil taranesc, patul cu tablii acoperit cu patura sau cerga din lana, iar la capatul patului se gaseau capataiele cu alesaturi, tesute pe razboi si umplute cu paie.
In camera curata sau odaia buna pe perete atarna scoarta cu motive rombice avand interiorul chenarului culoarea grena, rosu sau galben. Patul era si el facut din tablii, iar peste salteaua ce era umpluta cu paie, se punea velinta. In partea opusa patului se tinea lada de zestre in care se tineau lucrurile mai marunte si vilnice, fote, marame, camasi, iar deasupra lazii se tineau velnitele, scoartele, paturile si alte lucruri mai mari. Pe pereti atarnau stergarele distribuite in forma literei V cu capetele in jos. In camerele de locuit cat si in odaia buna se putea observa bogatia motivelor populare si cromatica vie a culorilor. Portul popular in valea Oltetului, in trecut era un port cu trasaturi gorjenesti si ungurenesti. Acest port se practica mai ales in partea de N a comunei, in Zatreni si Valeni, iar in zona de S a comunei, in Lacusteni, se purta mai ales camasa cu altita viu colorate si valnic sau fote si in picioare ciorapi de lana si opinci.
Portul ungurenesc la femei se compunea din soarte de culoare neagra, camasa cu altita de culoare neagra, iar poalele erau albe sau cu un rand de cusaturi in partea de jos de culoare neagra, avand aceleasi motive ca si pe camasa. Pe cap un batic de culoare neagra si se imbrobodeau peste cap.in picioare opinci sau pantofi, iar peste camasa se imbraca vesta cu motive ca si soartele.
Mestesugurile
Desi comuna Zatreni nu este un centru al ceramicii, totusi ritul este prezent in comuna. Putem spune ca este cel mai vechi mestesug ca si dulgheria in constructia de case. Dintre cei care se ocupau de olarit, putem aminti pe Luta Dumitrescu care facea oale din pamant de capacitati mari, pana la 50 l. In Zatreni cei mai renumiti olari erau Stefan Ciurea, Gheorghe si Marin Cruceru. In prezent in meseria de olar nu mai lucreaza nimeni. Tot din lut se mai faceau si tigle care se foloseau la acoperitul caselor. Avand in vedere ca in Zatreni, la sfarsitul sec 21 a luat fiinta scoala de meserii. O buna parte din ucenici au ajuns meseriasi desavarsiti. Putem aminti in meseria de fierar pe Alecu Stoica, Vasile Dumitru si Tudor Palovici, iar in tamplarie pe Marin Lautaru, Gh. Ciompoeru, Ion Doicaru, Vasile Mihai si Dumitru Dozescu. Acestia pe langa faptul ca erau tamplari renumiti, ei lucrau obiecte de artizanat, faceau sculpturi in lemn.
Croitoria si-a gasit si ea locul in comuna. Dintre croitorii care au deprins meseria prin ucenicie, amintim pe Mircea Bivolaru, Vladu Dumitru, Stefan Cobrescu si Ionel Ursanu. In prezent, mai lucreaza croitorie doar Ionel Cobrescu, meserie ce a invatat-o in familie, de la tatal sau.
Dulgheria, o alta meserie cu traditie din cele mai vechi timpuri, a fost invatata din tata-n fiu. Dintre dulgherii care au construit case in comuna, amintim pe Petre Masta, Ionita Maruntelu, Tutu Ion, Buse Marin, Popa C-tin si altii.
Cusaturile si tesaturile
Gustul pentru frumos si estetic a fost tot timpul in atentia cetateanului de rand. In casa, ranjamentul camerei era mai tot timpul facut de femei. Desi cusaturile si tesaturile erau mestesuguri sezoniere, se lucra mai mult iarna pentru ca vara se ocupau cu munca campului, ele imbinau utilul cu frumosul. Se coseau camasi cu altite si sebace, scoarte si velnite in 6 si 12 ite din lana in culori cromatice deosebit de atragatoare. Dintre vopsitorii de lana, cel mai renumit era Ion Tarei din Sascioara care era un neintrecut maestru in arta vopsitului lanei.
In prezent, casele sunt construite din caramida sau blocuri de beton, li se face centura de siguranta din beton armat sau fier, a disparut prispa, dar acoperisul este tot in 4 ape. Lada de zestre a disparut, locul sau fiind luat de dormeza sau studiou. In locul peretilor de un alb imaculat, au aparut zugravelile in diferite forme si culori. Dintre zugravii cei mai iscusiti, merita amintiti Marin Arsenie si Marin Serban. In casa, in locul vetrei cu horn si soba din caramida cu olane, au aparut sobele de teracota fie ca sunt simple sau cu plita.
Starea sociala a locuitorilor
Avand in vedere ca pe teritoriul comunei s-au descoperit monezi de pe timpul lui Vespasian, ca drumul dacic care pleaca de la cetatea Romula, trecand pe hotarul comunei ghioroui si Danciulesti cu comuna Zatreni, se poate spune ca acest loc se cunoaste din cele mai vechi timpuri. Populatia comunei este de origine romana si s-a format de-a lungul timpului asa cum s-a format si poporul roman, 99,99% sunt de rit ortodox. De-a lungul timpului, in perioadele istorice ce au existat, locuitorii comunei au parcurs diferite schimbari sociale.
In trecut intreaga populatie se ocupa cu agricultura si cresterea animalelor. Pana la 1864, in comuna erau cateva familii de boieri mari si mici din alte parti fie prin inrudire cu descendentii familiei Zatreanu, fie prin cumpararea de trupuri de mosie sua prin castigarea la jocurile de carti. Aceste familii din care cea mai importanta fiind familia Boicescu, stapanea cate un sat sau 2 de clacasi dim Zatreni ori Lacusteni. In comuna nu exista niciun fel de edificiu. Dupa 1864 odata cu prima improprietarire a lui Cuza, a aparut si satul de-a lungul soselei, pe malul drept al raului Oltet. O parte din clacasi ocupau functii la curtea boiereasca, functii ce le-au ramas ca nume de familie, nume ramase si pana astazi: Cimpoeru, Sitaru, Moraru, Paduraru, Purcaru. Mestesugurile pana in 1900 erau putin dezvoltate si se efectuau mai mult sporadic si sezonier. Tesaturile se faceau mai mult iarna pentru ca vara populatia se ocupa cu munca campului. Olaritul si dulgheria se faceau si vara.
Inceputul secolului 20 marcheaza o cotitura in viata comunei, apare scoala de meserii, una gimnaziala cu un grup de invatatori si maistri, o judecatorie cu judecatori, avocati, grefieri si aprozi, perceptie rurala, apare Banca Populara si alte institutii publice pe langa cele existente, Primaria si Jandaremria. Toate acestea au facuta ca in comuna Zatreni sa apara o noua categorie sociala, intelectualitatea. Dupa anul 1923, gimnaziul aduce un lot de cadre didactice si functionari, iar intelectualitatea isi atinge apogeul. Incepe exodul populatiei, tinerii ai scolilor de meserii pornesc spre orase in cautare de plasament si servicii, deci apar meseriasii. O parte din absolventii scolii de meserii raman in comuna deschinzadu-si ateliere personale sau lucreaza la diferiti cetateni. Ca obiective economice, inainte de 1945, putem arata ca in comuna a luat fiinta o fabrica de teracota care era amplasata in spatele Bancii Populare. Tigla si cahlele pentru sobele de teracota erau valorificate in zona cat si la Craiova.
Cu toate ca intelectualitatea in aceasta perioada isi atinsese apogeul, totusi ocupatiile de baza ramaneau agricultura si cresterea animalelor. In 1940 incepe al doilea razboi mondial. In 1945 are loc improprietarirea taranilor si a vaduvelor de razboi unde sunt expropriate mosiile lui H. Boicescu, Popescu-Zatreni, Roibu, Margo Bratu si St. Prunescu. In 2 martie 1948 se nationalizeaza casa si cula Boicescu, casa Popescu Zatreni, casa Badescu si astfel se da unda verde luminii rosii de la rasarit. In aceste vremuri tulburi, o serie de institutii se desfiinteaza, iar altele sunt mutate la raion. Se desfiinteaza gimnaziul, iar in cladirea lui se muta Trustul de Foraj. Judecatoria Zatreni, desi avea o vechime destul de mare, este mutata in centrul raion – Balcesti. Prin aparitia Trustului de Foraj Zatreni, in viata populatiei s-a produs o cotitura, s-au asigurat locuri de munca pentru o parte din locuitorii comunei, iar situatia economica a comunei a inceput sa prospere. Trustul de foraj isi avea sediul in cladirea gimnaziului, iar atelierele mecanice erau unde este astazi Agromecul.
In aceasta perioada se planteaza mai multe sonde de cercetare si de exploatare deoarece s-au gasit gaze naturale. Si in prezent se foreaza si se exploateaza gaze. Prin mutarea judecatoriei la centru de raion, se desfiinteaza Perceptia Rurala, iar in cladirea ei se instaleaza Posta. Se desfiinteaza Banca Populara, iar cladirea trece in administratia Cooperativei de consum si se instaleaza in cladire, Dispensarul medical si Casa de Nastere. Cu toate ca in comuna, CAP a luat fiinta in 1950 cu un grup de 50 de membrii, in 1962 din cauza conditiilor, se termina colectivizarea, deznostenind taranii de pamant. In aceste conditii, viata taranilor se inrautateste, tot mai multi barbati luau calea orasului pentru a se angaja, iar tineretul urma scoli de pregatire teoretica sau profesionala. In 1962 ia fiinta SMA Zatreni cu primul director, ing. Ion Dumitrescu. La inceput SMA avea 5 sectii de mecanizare. Dupa 1960 si in domeniul invatamantului s-au petrecut schimbari majore: se infiinteaza scoala de 8 ani in Sascioara si Dealu Valeni cu cladiri noi, in Lacusteni se construieste scoala de 8 ani, iar in Stanomirul se construieste un nou local de scoala de 4 ani. In 1968 se infiinteaza in Zatreni Districtul de Drumuri care administreaza DN 67B. In domeniul agriculturii, in comuna Zatreni a luat fiinta un punct de lucru din cadrul OIF Rm. Valcea, punct ce se ocupa cu amenajari de irigatii si combaterea eroziunii solului.
Viata economica
Comuna Zatreni in actualele ei granite din cele mai vechi timpuri a fost comuna de clacasi care munceau pe pamanturile boierilor din zona. In momentul in care mosia era instrainata, data ca zestre sau vanduta, era data cu sate cu tot inclusiv clacasii din acele sate. Taranii clacasi pana la 1900 aveau putin pamant si de proasta calitate. Dupa rascoala din 1888, numarul improprietaririlor a fost foarte mic, doar 22 de familii, 10 in Sascioara, 6 in Lacusteni sat Balsoi si 6 familii in Contea.
Dupa primul Razboi Mondial are loc improprietarirea celor care au fost combatanti pe frontsi si a vaduvelor de razboi, expropriindu-se mosiile Boicescu, Popecu – Zatreni, Otetelisanu si altii. In aceste conditii, taranii au primit pamant mai bun cat si locuri de casa in apropierea cailor de acces. Viata economica la nivel de comuna se rezuma doar la productia agricola si la zootehnie. Mestesugurile nu cunosteau o pondere mare. Olaritul era prezent prin cateva familii de renume in aceasta zona, Luta Dumitrescu, Tarlea in satele din Lacusteni, familiile Cruceru si Ciurea din Zatreni erau renumiti in zona pentru vasele de uz casnic pe care le faceau din lut si le corcializau cu ocazia balciurilor anuale si a trgurilor din zona.
Dupa anul 1900, in comuna Zatreni, mestesugurile iau amploare datorita infiintarii in comuna a scolii de meserii care care avea ca principale ateliere tamplaria si fieraria. Multi ucenici, dupa terminarea scolii isi faceau ateliere acasa si lucrau pentru cetatenii comunei.
Din anul 1900 pana in anii 1950, industria sau alte obiective economice lipseau cu desavarsire. Se construise o mica fabrica de caramida si teracota in Zatreni, iar produsele de la aceasta fabrica, fie ca erau vandute in comuna, fie ca erau transportate la Craiova pe produse. Tot la aceasta fabrica se mai fabrica tigla pentru acoperit casele locuintelor. Dupa 1900, se infiinteaza Banca Populara Oltetul cu scopul vadit de a ajuta taranii, dar dobanzile mari practicate, fac ca multi tarani sa renunte la imprumuturi. Ca institutii publice functionau in continuare Judecatoria si Perceptia Rurala.
In 1945 se expropriaza mosiile lui Boicescu, Popescu Zatreni, Margo-Bratu, Roibu, George Badescu si altii si sunt improprietariti combatantii de pe front si vaduvele de razboi. Improprietarirea s-a facut fara bani si cu teren de mai buna calitate. Expropierea definitiva a boierilor s-a facut in anul 1948 cand li s-a confiscat intreaga suprafata de teren si preluat de catre stat, formandu-se IAS.
S-au confiscat si casele boieresti, Boicescu, Badescu, Roibu si Prunescu. Astfel casa Popescu devine sediul primului Cap din Zatreni, casa Boicescu sediul IAS Zatreni, casa Badescu a avut mai multe utilitati, casa Roibu din Sascioara, sediul fermei Zatreni. Se desfiinteaza Gimnaziul Unic, iar in cladire se infiinteaza Trustul de Foraj Zatreni. Se desfiinteaza Judecatoria si se muta la centrul de raion Balcesti. Infiintarea Trustului de Foraj Zatreni aduce in comuna un reviriment. Multi barbati se incadreaza ca muncitori, iar cei care nu aveau calificare, sunt calificati in meserii de care aveau nevoie in fabrica. Din punct de vedere economic, comuna se dezvolta prin plantarea de sonde de productie sau de cercetare. In subsolul comunei se gasesc zacaminte de gaze naturale care se exploateaza si astazi. Dupa ce incepe exodul populatiei catre oras, cel care ofera o viata mai buna pentru tinerii care urmeaza o scoala, dar si pentru barbatii care lucrau pe santiere sau se incadrau in uzine prin calificare la locul de munca. In perioada 1950-1980, comuna Zatreni cunoaste o dezvoltare continua. Se construiesc 6 localuri de scoala, dina care unul de 10 ani, se construiesc ateliere scolare langa scoala Zatreni si Lacusteni, se betoneaza DN Tg. Jiu-Dragasani. In domeniul comertului se construiesc magazine universale in Lacusteni, Zatreni, Valeni si Mecea. In centrul comunei Zatreni se da in folosinta un complex de prestari servicii cu 7 sectii. Tot in Zatreni centru se mai da in folosinta o brutarie de mare capacitat, necesara fabricarii de paine si pentru comunele din jur. In domeniul agriculturii ia fiinta SMA Zatreni, avand in componenta 6 sectii de mecanizare si atelier de reparatii, se infiinteaza Centrul de Protectia Plantelor si un punct de lucru in cadru OIF Rm. Valcea pentru combaterea eroziunii solului si lucrari agro-zoothnice. Tot in aceasta perioada se infiinteaza Districtul de Drumuri Zatreni si altele.
In anul 1989 se incepe constructia a doua poduri in satul Sascioara, peste paraul Budele, poduri din beton armat cu o deschidere de peste 10m. In toamna anului 1995 se incepe constructia podului de beton armat peste Oltet, pod ce leaga satul Sascioara de centrul comunei, iar in septembrie 1996, este terminat si dat in folosinta.
Comertul
Judetul Valcea a avut din vechime o importanta pondere in comertul Tarii Romanesti. Situat de-a lungul a catorva importante drumuri comerciale printre care cel catre Sibiu, care era cel mai important. Judetul a constituit un loc unde schimbarile de produse erau frecvente si intense. Tinand seama de faptul ca in vremea Regulamentului Organic si in judetul Valcea prin intermediul balciurilor si targurilor, desi reprezentand doar o parte din legaturile comerciale interne, ca acestea aveau un rol important in promovarea exportului.
Activitatea balciurilor si a targurilor, desi reprezentand numai o parte din activitatea economica a zonei, sunte deosebit de importante. Documente privind existenta balciurilor si targurilor in judetul Valcea se cunosc din 11 noiembrie 1839 din Raportul Ocarmuirii judetului Valcea catre Depatamentuli din Launtru si lista anexa cuprinzand balciurile si targurile existente in anul 1839. Prin adresa 5019 trimisa de Ocarmuirea judetului Valcea catre Deparatamentul din Launtru se comunica balciurile si targurile din plaiurile si plasele judetului Valcea precum si proprietarii de mocii pe care se tineau. Astfel in plasa Oltetului, in anul 1839 se tineau doar 5 balciuri dupa cum urmeaza: la Inaltarea Domnului si 14 octombrie, in comuna Zatreni pe mosia paharnicului Stefan Benescu, 20 iulie in satul Otetelis pe proprietatea caminarului Iancu Otetelisanu si la duminica Floriilor si pe 26 octombrie in satul Slavesti, pe proprietatea locuitorilor.
Cu timpul, in comuna Zatreni s-a inradacinat traditia sa se faca balci si in duminica Floriilor, aceasta mostenindu-se pana in zilele noastre. In judetul Valcea in anul 1839 existau 42 de balciuri si 5 targuri saptamanale.
Mai tarziu in comuna Zatreni se cunoaste si un targ saptamanal pe acelasi teren unde se tineau si balciurile. Imbracati in constumele de sarbatori nationale, cetateni comunei cat si din vecinatatile ei, se distrau pana seara tarziu, uitand de grijile zilnice. Pana in anul 1945, comertul era particular. Batranii satului isi mai amintesc si acum de carciumile de odinioara unde, dupa o saptamana de munca, tot romanul isi mi destindea sufletul, unde asculta lautarii si mai imcheia o afacere. Tot la aceste carciumi se tinea si hora satului. Cunoscute sunt aceste carciumi, la Rauratu, Gheorghe al lui Nitu, Nitu lui Stanescu si altii.
In comuna Zatreni exista un magazin mixt particular al carui proprietar era Ghoerghe Boangiu.
Dupa 1945, in locul comertului particular a aparut cel de stat. Toate produsele erau desfacute prin reteaua magazinelor de stat, asa zisele magazine universale. La inceput aceste magazine erau in case particulare inchiriate. Ulterior s-au construit cladiri proprii. In 1964 s-a construit prin grija locuitorilor comunei, magazinul universal cu 2 raioane si bufet, in centrul comunei Lacusteni. Mai tarziu, in jurul anului 1980, in Zatreni s-a construit un magazine cu etaj si restaurant, un complex de prestari servicii si o brutarie din fondurile Centrocop. In Valeni Vale s-a construit un magazin cu 2 raioane si bufet, iar in satul Mecea, un magazin mixt din aceleasi fonduri ca si la Zatreni.
Dupa 1990 comertul de stat a inceput sa dispara, locul lui fiind luat de cel particular. In prezent, in comuna sunt peste 40 de firme particulare pentru desfacerea marfurilor.
Agricultura
Agricultura, indeletnicirea de baza din cele mai vechi timpuri in comuna Zatreni, s-a dezvoltat odata cu etapele istorice prin care a trecut comuna. Date despre mosiile in Zatrenise cunosc din a doua jumatate a secolului 16, mai presis din anul 1577, cand prin hrisovul lui Petrascu Voievod intareste lui Neagu si fratii sai si cetateni ot deavalma mosie in satul Sascioara.
In anul 1636, intr-un hrisov semnat de Matei Basarab se delimiteaza mosia din Stanomiru, mosie care in anul 1641, acelasi domnitor semneaza un document in care se arata ca mosia era in stapanirea lui Zatreanu. La sfarsitul secolului 17, capitanul Preda Zatreanu solicita hotarnicia mosiei cat si iesirea din indiviziune fata de fratii si nepotii sai. Aratam mai jos Actul de hotarnicie a mosiei Zatreni:
Act de hotarnicie
In 26 mai 1698 se arata semnele de mosie Zatreni dupa ocolnica a 12 boieri luati de Preda capiat Zatreanu si cu nepotii lui, Patru vel armas si cu fratii lui, Matei, Danciu, Radu si Preda mosie ce se intinde astfel: din valea Iazarului prin copacii cei insemnati drept la vale, peste coline in pisculet si la vale in par si in plop, in marginea Oltetului si pe matca Oltetului la vale de apuca pe cursul helesteielor, prin mijlocul helesteielor la vale si in deal al mar, la casa Nicai prin tei, la deal in poiana si taie poiana pe jumatate, in gorunul pe muchia Purcarului, drept peste purcar de aicea pana prin gorunul cel ingemanat pe cursura pana in vale Pescenitei in plop.
De aicea in deal la cerul cel ingemant si in gorun drept in deal in semne si pe muchia Strambii la vale in fata in matca Strambii merge drept in deal la drum unde s-au insemnat doi copaci sip e muchie pe din jos drept la vale la drumul din Pescena unde am pus piatra de hotar. Din acea parte pe sosea drept in deal in drumul Muierii si in jos pana la obarsia Chilii. Si iar sa se stie ca semnele hotarului Izarului la gorunul cel infierat si de aici la vale prin copacii cei infierati la drumul cel mare unde am pus piatra.
In valea peste camp in muchia baltii, prin balta drept la salcie in marginea Oltetului peste Oltet in aninul cel infierat si in Valceaua cu ulmul, prin poiana in deal in stejarul cel mic in mejdina, apoi inainte in marginea valcelii pe din jos in piscul cu fagul cel infierat.
De aicea la deal pe buza piscului in gorunul cel infierat, in poiana la deal la drum unde am pus piatra de hotar si inainte peste valcea la deal in fag si la vale in apa Pestenitai si la deal pana la Stramba. Insa sa se stie ca s-au tras si s-au funiit aceste hoatre ce sunt mai sus scrise, toate dupa obicei si s-au ales fiecare partile mosie din toate hotararile cine ce au avut de mostenire si de cumparatoare precum si zapise si hotarul Zatrenilor s-a impartit pe din doua precum am scris mai sus, adica jumatate pa dinsus de Ciortesti, Patru vel armas cu fratii lui Predii si pa din jos, spre Stanomiresti, Fauresti si Ganesti, s-au socotit si s-au dat in Stanomiresti si neimpinandu-se stanjenii cu mosia din Stanomiresti i-am mai dat si din Fauresti de s-au potrivit mosiile.
Pentru ca mosia Stanomiresti s-a aflat si mosia megieseasca stanjeni 64, iar Parvul armas cu fratii lui le-am dat sa tie in Ciortesti partea lor si a Predii capitan Zatreanu fiind pa din sus pe langa hotarul Zatrenilor si le-am impietrit mosia de catre mosnenii din Ciortesti.
In secolul XVIII toate mosiile ce se vindeau, se vindeau cu rumani cu tot. Astfel in 1707 Iovan Zatreanu cumpara mosia Risipiti de la un anume Goran din Otetelis cu 44 bani stanjenul, mosie fara rumani. Pretul mosiei care avea 730 stanjeni de la apa Oltetului cu vaduri de moara pana la hotarul Ghioroiului, nu se reflecta in marimea suprafetei sau a calitatii terenului, ci cati rumani lucrau pe ea.
Mosia vanduta era data cu tot cu satele de rumani care erau la acea vreme pe mosia respectiva. Pentru a scapa de rumanie, taranii trebuiau sa se rascumpere.
In anul 1745 clucereasa Maria, nora lui Iovan Zatreanu si fiica lui Tudor Berindei din Olt, doneaza aceasta mosie Episcopiei de Ramnic, care o detine pana in anul 1864, cand prin reforma agrara a lui Cuza este data taranilor. In toata perioada feudala unii proprietari de mosii cautau sa-si mareasca mosiile. Din documente arata ca boerii Zatreni aveau mosii din Dolj, Olt si Romanati cat si in alte comune din judet. Iovan Zatreanu mosie in Fratila, Dinca Aga Zatreanu nu detinea mosie in Susani. Daca pentru unii boieri cumpararea de mosie insemna extinderea proprietatii, pentru altii era faramitarea proprietatilor. Ex. In 1772 Cherea Coteanu si feciorii lui vand partea lor de mosie, 100 de stanjeni in hotarul Contii lui Barbu Zatreanu-Ganescu si tot el cumpara de la Stanciu Compteanu partea sa de mosie lata de 50 de stanjeni. Si in Zatreni mosia lui Preda Zatreanu a ajuns la un arendas Boicescu. In anul 1905, mosia se afla faramitata intre cei 4 mostenitori: Maria, Nicolae, Marieta si Eugenia.
O cotitura radicala in viata taranilor s-a produs prin reforma lui Cuza. Astfel mosia lui Iovan Zatreanu, donata de nora sa Epsicopiei de Ramnic, este data prin improprietarirea taranilor. Cu aceasta ocazie s-au improprietarit 56 de familii cu suprafata de 140ha. Improprietariri s-au facut si in alte sate ale comunei ca Zatreni, Valeni si Sascioara. Terenul cu care au fost improprietariti era pe vaile paraurilor si fierastruiau dealul din partea dreapta a raului Oltet. O alta improprietarire de nivel mult mai redus a avut loc dupa miscarile sociale din anul 1888, astfel in satul Sascioara au mai fost improprietarite 10 familii, in satul Balsoi 6 familii, iar in Contea 6. dupa primul razboi mondial, in 1919 toti cei care au luptat pefront au primit pamant din mosiile lui Boicescu, Popescu-Zatreni, Vava Otetelisanu si altii. Odata cu cei care au fost pe front, au mai primit pamant vaduvele si orfanii de razboi. Terenul a fost de mai buna calitate, fiind asezat pe valea Oltetului si pe dealuri. Cu toate acestea, taranii nu putea sa-si lucreze pamantul pentru ca lipseau animalele pentru munca.
Plantele de cultura care detineau o pondere importanta erau graul si porumbul, mai putin orzul, ovazul si secara. Dintre legumele cultivate: varza, ceapa, tomatele, ardei, cartoful, toate acestea pentru consumul propriu. Cultura plantelor tehnice era destul de restransa, rezumandu-se pentru fiecare familie la circa 100mp, acestea fiind inul si canepa. Dupa improprietarire a inceput sa se dezvolte zootehnia, astfel ca fiecare familie crestea animale pentru munca si pentru lapte, lana si carne. Sectorul pomicol a inceput sa se dezvolte prin plantarea de pomi pe terenurile in panta si slab productive. Dintre soiurile de pomi, cele mai predominante erau soiurile autohtone. Ca specii, prunul detinea o pondere mai mare, apoi ciresul, visinul, marul, parul si mai rar gutuiul si nucul.
Dupa cel de-al doilea razboi mondial, in anul 1945 a avut loc o alta mare improprietarire a taranilor. Acestia au primit pamant de pe mosiile acelorasi boieri.
O perioada buna pentru agricultura a fost dupa 1946, cand terenurile luate de la boieri au fost muncite de tarani, dar productiile erau mici in general. Incet incet roadele politicii de la Rasarit au inceput sa-si arate roadele. In 1950, in comuna Zatreni ia fiinta unul dintre primele GAC din judet, la inceput cu circa 47 membrii. In 1948, prin exproprierea boierilor, a luat fiinta pe terenul acestora IAS Zatreni. Incet s-a trecut si la alte forme de comasare a terenului de la proprietarii de drept, formandu-se intovarasirile agricole, iar in 1962 luna martie, s-a terminat colectivizarea fortata a agriculturii in comuna.
In aceasta perioada de timp de la improprietarire si pana la colectivizare, plantele de cultura au fost aceleasi ca din toate timpurile.
Lucrarile se faceau cu plugul tras de animale. Incepand din anul 1962, lucrarile terenurilor au inceput sa se faca mecanizat prin infiintarea SMT-urilor. Industria constructoare de masini a introdus in agricultura, tractoare in locul batozelor de treierat, combine de mare productivitate, industria chimica, ingrasaminte chimice si altele. Incepand din anul 1962, productia de cereale s-a diversificat, aparand in cultura orzul, fasolea, o perioada si floarea-soarelui, pe suprafete din ce in ce mai mari.
S-a dezvoltat sectorul pomicol prin infiintarea de noi plantatii de pomi in toate cele trei GAC-uri din comuna. Astfel in GAC Zatreni se infiinteaza in punctul Cobesti, la Lacusteni, in Balsi, dealul lui Bazdoaca, iar la Valeni dealul Dimonului.
Speciile cultivate in sistem clasic erau marul, parul si prunul, ciresul si visinul. Pe suprafete mai mici era cultivat capsunul care in zona avea conditii prielnice.
Sectorul zootehnic dupa anul 1970, in cadrul comunei a luat amploare atat in sectorul cooperatist cat si in cel de stat. in cadrul CAP, bovinele ajunsesera la circa 5.000 de capete rulaj anual, iar ovinele la 15.000. in sectorul particular specia cea mai des intalnita erau porcinele crescute pentru consum propriu, cat si pentru comercializarea in targuri. Bovinele si ovinele erau mai rar crescute in gospodariile populatiei, fie ca nu le mai foloseau la muncile agricole, fie ca laptele si lana de la ovine trebuia sa fie predat la stat pe un pret de nimic.
Pomicultura in sectorul gospodariilor individuale era slab dezvoltata, fie ca nu erau stabili pe lotul de folosinta, fie ca se rezumau la un pom, 2 din fiecare specie pentru consumul proaspat in familie.
Viticultura in perioada pana in 1945 era ca si inexistenta. In comuna, vie detineau numai boierii Boicesu, Popescu, Boangiu si mai putin cetateanul de rand. Dupa 1945, cetatenii comunei au inceput sa-si planteze vita de vie hibrida pe suprafete mici pentru vin si consum propriu. Prin aparitia legii 18/1991, s-au desfiintat CAP-urile, iar terenul a fost redat satenilor. In aceste conditii, cetatenii au luat totul de la capat. Au inceput sa-si refaca plantatiile de pomi si vie desfiintate in timpul colectivizarii.
Tot in aceasta perioada au inceput sa creasca animale de munca si pentru carene, lapte si oua. Numarul animalelor a crescut in gospodariile populatiei, atat pentru necesitatile proprii cat si pentru comercializare. In present, in comuna s-au cumparat tractoare si masini agricole necesare lucrarilor agricole ale terenurilor.
Institutiile publice
Comuna Zatreni din cele mai vechi timpuri a fost o comuna de clacasi pe mosiile boierilor, oameni buni, cu credinta in Dumnezeu, pasnici, au indurat si ce e bine si ce e rau. Cum a fost si firesc, primele institutii publice care au aparut au fost Primaria si Jandarmeria.
Avand in vedere ca in actuala comuna de-a lungul timpului au fost arondate si fostele comune Lacusteni, Valeni si Sascioara, primariile vor fi aratate separat.
Primaria din comuna Zatreni a fost amplasata in spatele bisericii de lemn. Era o cladire cu 2 camere si antreu din lemn, aceasta pana in anul 1945, cand in timpul mandatului de primar al lui Dan Iliescu s-a cosntruit actualul sediu de primarie. Sediul s-a construit prin contributia oamenilor din comuna, iar tamplaria este lucrata de fostii ucenici ai scolii de meserii din comuna ca, Ion Doicaru, Marin Lautaru, Gh. Cimpoieru, avandu-l ca maistru tamplar pe Rogociu. In Zatreni pana in anul 1946, putem aminti ca primari pe Florea Purcarea, Nitu Popescu, Dan Iliescu, Ioan Boangiu, Ion Vasilescu si altii. Dupa 1946 putem aminti pe Ion Cojocaru, Smadu Ion, Anghel Ion, Rogoz Dumitru, Gh. Simionescu, Bogoslav Nicolae, Puchin C-tin, Mihai Dima, iar dupa 1990 Petre Carstea, Aurora Ciausoiu, iar in prezent C-tin Litoiu.
In fosta comuna Lacusteni, cel mai vechi local de primarie cunoscut a fost in satul Mazili, pe vechiul teren unde a functionat si scoala generala. Apoi primaria s-a mutat in localul din Campul lui Petrescu unde a functionat pana in anul 1924, in apropierea lui Iorgu Balasescu care era primar in acea perioada. Localul a fost amplasat pe terenul lui Ion Ciobanescu. Din anul 1944, primaria s-a mutat in sediu nou, amplasat in centrul comunei, pana in 1968 cand Lacusteni a fost arondat la comuna Zatreni. Dintre primarii din 1944: Luta Andrei Dumitrescu, Apostol Dumitrescu, Dumitru Ciobanescu, Victor Dumitrescu, Vladut Valeanu si Barbu Rosca. Dupa 1944, Ion Branas, Ilie P. Popescu, Nicolae Domnulete, Nicolae Filote. Secretarii si notarii: Grigore Radulescu, logofatul Staminescu din Benesti, Ion Bocsaru, Ion St. Popescu, Ilie Herascu si Dumitru Sandu.
In fosta comuna Valeni, sediul primariei era in fosta Banca de Credit, in centrul comunei. Dintre primarii care au condus comuna, putem enumera pe Fanica Valeanu, Marin Popescu, Nicolae Vladut, Gh. Balasa si Mitel Meceanu, toti fiind din comuna.
In fosta comuna Sascioara, comuna pana in 1950, erau aromdate satele Sascioara, Budele si Nenciulesti. In anul 1950, prin impartirea administrativ-tertoriala, satele Budele si Nenciulesti au fost arondate la comuna Tetoiu, iar satul de resedinta la Zatreni.
Intre primarii care au condus destinele comunei Sascioara, amintim: Marin Ciochina, Nicolae Iagar, C-tin Valcea, Ion Simionescu, Nicolae Tufan si Costache Bica.
Banca Populara
Banca Populara Oltetul a fost infiintata de Ion Popescu Zatreanu in 1903. In fata bancii exista monumentul eroilor din primul razboi mondial care era strajuit de doua tunuri indreptate catre vest. Scopul declarat al bancii a fost acela de a sprijini locuitorii comunei de a cumpara pamant, animale de rasa cat si seminte selectionate. La inceput dobanzile erau mici, dar au inceput sa creasca simtitor, iar unii datornici erau in imposibilitate de a achita datoriile. Director al Bancii Populare nu putea fi altul decat cel ce-a infiintat-o, Ion Popescu Zatreni.
Scoala si biserica
Aceste institutii au aparut in decursul timpului ca o necesitate in perioade istorice diferite.
Judecatoria
Infiintata in a doua jumatate a secolului 19 a durat pana in anul 1953, cand din dispozitia celor care conduceau destinele raionului si regiunii, judecatoria a fost mutata la centrul de raion Balcesti. Prin mutarea judecatoriei de la Zatreni la Balcesti, un numar insemnat de personal s-a transferat odata cu judecatoria: judecatori, grefieri, procurori si avocati. Avocatii care au pledat la judecatoria din Zatreni: Milan Ionescu, George Badescu, grefierii Matei Ionescu, Ion Mirea, Grigore Mihailescu si altii. Cladirea Judecatoriei era amplasata unde astazi este cantina Agromec-Zatreni.
Jandarmeria
Jandarmeria si Primaria au fost printre primele institutii publice care s-au infiintat in comuna. Ele au avut sediile chiar in incinta primariilor. In comuna Zatreni dupa anul 1993, s-a construit un sediu separat al politiei, sediu care are di locuinta pentru cadrele ce lucreaza in comuna.
Perceptia Rurala
Isi avea sediul unde astazi este cladirea postei. Odata cu desfiintarea Judecatoriei, se desfiinteaza si Perceptia Rurala.
Posta si Telefoanele
Cladirea Postei si a Telefoanelor se afla unde se afla astazi Centrul de Combatere a Plantelor. Era o cladire mica cu doua camere, antreu si acoperita cu tigla. Cladirea a luat foc in timpul cand era administrata de Trustul de Foraj Zatreni.
Dispensarul medical
Comuna Zatreni de cand se stie nu a avut un sediu propriu pentru dispensar medical. Tot timpul cadrele medicale si-au desfasurat activitatea fie prin case particulare, fie prin cladiri inchriate. Batranii satului isi amintesc de dispensar in casa lui Panitescu sau Rogociu. Dupa ce Banca Populara s-a desfiintat, cladirea a trecut in administrarea Cooperativei de Consum Zatreni. In aceasta cladire s-a amenajat dispensarul mediacl care avea si o casa de nasteri. Dupa cutremurul din 1977, cladirea a fost avariata si apoi demolata. In prezent consultatiile medicale se fac in incinta Caminului Spital de Bolnavi Cronici, in 2 camere de medici competenti si si cadre sanitare cu studii medii competente.
Dintre medicii care si-au desfasurat activitatea la Zatreni, amintim: Gh. Nitu, George Pavel, Margarit Piele, Lorena Piele, iar cadre medii sotii Popa, Paraschiva Bivolaru, Zamfira Simionescu, sotii Doncea, Ioana Dulbastru, sotii Dinu, Ioana Zaharia, Stefan Mitroiescu. Tot pe langa dispensarul medical a luat fiinta o farmacie care distribuia medicamente recomandate de medicii din comuna si altii.
Farmacistii care se ocupa de institutie sunt Dinu Nic. Si Doina Popa.
Dispensarul veterinar
Institutie noua pe raza comunei Zatreni a luat fiinta in anul 1966. Cladirea este moderna, unde exista birouri pentru medici si personalul mediu, o farmacie veterinara si o sala pentru tratamente. In incinta terenului aferent dispensarului, s-a construit casa medicului veterinar. Medici veterinari: Magureanu Nicolae, Sinteion Alexandru si Santeion Simona. Cadre medii: Licu Petre, Busuioceanu Florica, Bogeanu Traian, Ion Sasu, Ion Tarlea, Elena Lotreanu si altii.
Gradinitele de copii
In comuna Zatreni, gradinitele de copiiiau amploare dupa anul 1950 pe langa scolile din comuna. Pentru prima data, gradinita de copii a functionat in localul scolii de 7 ani din Zatreni, in sala unde astazi este Clubul Copiilor, sectia de aeromodele. Programul gradinitei era de 4 ore pe zi, iar educatoare era Victoria Ionescu din Gradistea. Marirea numarului de elevi la scoala generala, a dus la mutarea gradinitei in casa profesorului preot, Duica Dumitru din satul Butanu. In aceasta gradinita, la copiii care o frecventau li se asigura o masa gratuita din fondurile comunei o parte si o parte din fondurile GAC(alimente si zarzavaturi).
Dupa ce preotul Duica Dumitru a vandut casa, gradinita s-a mutat in mai multe localuri pana in anul in care s-a dat in fomosinta Scoala de 10 ani. In momentul darii in folosinta a scolii, gradinita s-a mutat in localul unde avea sa ia fiinta Clubul Copiilor. Cadrele didactice care se ocupa de educarea copiilor au cautat si au reusit ca programul variat pe care l-au adoptat sa atraga cat mai multi copii. Merita subliniata straduinta educatoarei din Zatreni centru, Mariana Andrei, care cu cei mai mici copii pregateste spectacole cu diferite ocazii (Anul Nou, 8 Martie, sfarsit de an). O alta gradinita de copii este in satul Stanomiru si odata cu darea in folosinta a noului local de scoala, gradinita are o sala proprie. Dotarea este corespunzatoare si datorita stradaniei educatoarei Cornelia Bocsaru, fapt ce se face remarcat ca an de an, numarul copiilor care frecventeaza gradinita este tot mai mare. In satul Sascioara, sat ce are in componenta circa 200 de familii, este o gradinita cu local separat de scoala. Prin darea in folosinta a noului local de scoala in 1964, vechiul local al scolii a devenit gradinita.
In Valeni se afla o gradinita de copii in acelasi local cu al scolii de 4 ani din Valeni Vale. Cu toate ca numarul de copii este mai mic decat la celelalte, totusi cu munca si pasiune, educatoarea Viorica Popa pregateste pentru clasa I tinerele vlastare in conditii tot mai bune datorita dotarii corespunzatoare si pasiunii pentru copii. A mai fost o gradinita in satele Mecea si Dealul Valeni, dar aceasta nu mai functioneaza din lipsa de copii.
Gradinita din Ganesti functioneaza in localul scolii de 4 ani cu post separat. Sala in care sunt educati copiii de la gradinita, este dotata corespunzator cu materiale didactice datorita priceperii profesionale a educatoarei Aneta Rosca. Gradinita din satul Lacusteni isi desfasoara activitatea in localul scolii de 4 ani din sat si ca celelalte gradinite, dotare corespunzatoare datorita educatoarei Constanta Dumitrescu, dar ca si celelalte gradinite, sprijinul acordat de directoarea coordonatoare a scolii de 10 ani din Zatreni, prof. Elena Udrea, dar nu trebuie neglijat nici spirjinul Consiliului Local Zatreni.
Clubul Copiilor
A luat fiinta pe langa Scoala de 10 ani din Zatreni centru si a avut drept scop initierea copiilor si a elevilor in descifrarea tainelor unei aptitudini. Activiatea la Clubul Copiilor se desfasoara pe cercuri aplicative. In prezent functioneaza e cercuri aplicative: calculatoare, foto, electronica si carturi, tesaturi artizanat, muzica si aeromodale.
Clubul Copiilor este dotat corespunzator datorita stradaniei prof Marin Puchin cat si al celorlalti angajati conducatori de cercuri, care prin munca si pasiune au reusit ca la concursurile interjudetene sa se claseze pe primele locuri cu elevii participanti. Lucrarile executate la cercurile aplicative din cadrul clubului la concursurile judetene au fost premiate, aceasta dand dovada de interesul pe care conducatorii de cercuri aplicative ii indruma pe elevii care participa la astfel de intruniri. Merita subliniata pasiunea si devotamentul profesorilor si maistrilor care conduc cercurile aplicative sau le-au condus ca: Natalia Boingiu, Constantina Gangu la cercul de tesaturi, Aurel Capra la cercul de aeromodele, Mircea Bogeanu la electronica si carturi, Constantin Dodoc la muzica, Petre Carstea la cercul de calculatoare si nu in ultimul rand a directorului prof. Marin Puchin, la cercul de foto.
Obiceiuri si traditii
Din cele mai vechi timpuri, romanii si-au respectat traditiile si obiceiurile. Traditiile si obiceiurile s-au mentinut si in comuna Zatreni de-a lungul timpului chiar daca vremurile nu erau favorabile pentru a fi pregatite la un nivel superior. Cele mai variate obiceiuri si traditii se intalnesc de sarbatorile de iarna. Incepand din seara zilei de 23 decembrie se incepe colindul cu Mos Ajun, iar in seara Craciunului se pleaca cu Mos Craciun, unde copiii care colinda sunt rasplatiti cu prajituri si bani. In dimineata Craciunului se pleaca cu Steaua.
In seara de Anul Nou se pleaca cu Plugusorul ca sa fie vestita venirea noului an: „Maine anul se innoieste/ Plugusorul se porneste”.
Uratorii trec pe la casa fiecarui gospodar unde se ureaza pentru belsug, spor la recolte bogate, viata lunga si imbelsugata. In acelasi timp se pleaca la urat si cu Capra si Sorcova.in urarile de sanatate, belsug si bucurie, s-au introdus si elemente locale hazlii: „Capra noastra din Zatreni/ Mananca fin si coceni”.
Aceste obiceiuri se continua pana la Sf. Ion. Tot in aceasta perioada are loc o traditie originala – Vrajitul.
In seara Anului Nou sau in seara de Sf. Ion se aduna la casa unui gospodar care se pregateste pentru aceasta traditie
Vrajitul consta in introducere sub diferite cani a unor obiecte care au un anumit simbol: oglinda= frumoasa dar saraca, grau= bogata, pieptene cu dinti rupti= batrana si rea de gura, un bat vopsit in rosu simbolizeaza necinstea, un pahar cu apa= betiv.
Cepele. In seara Anului Nou sau in seara de Boboteaza se iau 12 cepe taiate si li se scoate interiorul. In ele se pune sare si se aseaza la rand. Fiecare ceapa simboliseaza o luna din an. Se lasa o noapte, iar dimineata, in cepele in care se gaseste apa, acele luni vor fi ploioase.
De Mucenic, la 9 martie se afuma cu treanta intreaga gospodarie, copii si toti ai casei ca sa nu fie muscati de serpi, iar casa sa fie aparata de duhurile rele.
De Sf. Gheorghe se pune fag verde la casa, semn al venirii primaveriisi din batrani trebuie sa te camtaresti sa alungi duhurile rele si sa nu se apropie vrajile de tine.
La sarbatoarea Floriilor, desi este post, se dezleaga la peste, iar cei ce il servesc sunt sanatosi, iuti si tacuti ca pestele.
La Sanziene sau Dragaica se incinge trupul cu cicoare pentru a nu avea dureri de spate tot anul.
La Rusalii se pun la casa ramuri de tei, iar oamenii poarta asupra lor pelin si usturoi sa fie feriti de rele si sa nu fie luati din calus. In toata aceasta saptamana, prin sat se joaca Calusul din zona.
Ursitorile, la trei zile de la nsaterea copilului- se pun pe masa diferite obiecte reprezentand ocupatii din viata de mai tarziu, un pahar de vin si 3 lipii de paine unse cu miere. Acestea se tin o noapte in casa si camera unde este copilul, iar persoana care doarme langa copil trebuie sa tina minte visul din acea noapte pentru ca se crede ca asa va fi viata celui nascut.
Obiceiuri la nunta. Duminica dimineata se pleaca la adapatul bradului. Mireasa cu fetele si baietii pleaca prin sat dupa ce au impodobit bradul conform traditiei. Baiatul ce duce bradul si fata ce a cusut batista, prind de toartele unei galeti cu apa peste care este trecut un resteu de la jug, iar mireasa merge in spate, tinand de resteu cu fularul ginerului. Se scoate de la a treia fanatana de la rasarit pe care o duce acasa. In acest timp, mireasa are grija sa nu se ude fularul pentru ca se considera ca ginerele va fi betiv. La cununat, ginerele trebuie sa fie atent sa nu fie calcat pentru ca sa va trai mereu, sub papucul nevestei. De la cununat se vine acasa, iar socrul mare duce mireasa in casa, aceasta simbolizand ca a fost acceptata de nora in casa.
Copilului pana la varsta de trei ani nu i se taie unghiile ca sa nu devina hot. Pana la implinireaa varstei de 3 ani, dar nu mai putin de 2 impliniti, i se taie motul care a stat implinit si apoi se tunde pentru prima oara.
Personalitati marcante de pe meleagurile Zatrenilor
Comuna Zatreni asa cum s-a aratat mai inainte, vechimea i se pierde in negura vremurilor. In toata aceatsa perioada s-au ridicat o serie de personalitati importante din aceatsa comuna, dar existenta lor fie ca a trecut neobservata, fie ca nu s-au cunoscut aceste persoane din diverse motive. In aceasta lucrare nu ne propunem sa aratam fiecare personalitate in parte, doar pe cele mai importante care au avut o contributie pe plan international, national, judetean si chiar comunal.
Ion M. Raureanu
Nascut in anul 1831 in satul Risipiti, fosta comuna Lacusteni. Fiul lui Marin Raureanu protoereu al plasii Amaradiei. Dupa petrecerea copilariei in satul natal Risipiti, la varsta de 7 ani urmeaza cursul de preparanda din Benesti, la cunoscutii Iordache si Grigore Otetelisanu, unchi lui Petrache Poenaru. Dupa terminarea celor 2 ani de studii la scoala de preparanda, se muta cu familia la Craiova unde continua studiile primare, iar gimnaziul il face sub indrumarea lui Ion Maiorescu. Liceul il face la Sf. Sava din Bucuresti sub indrumarea lui Petrache Poenaru, dar nu il va termina din cauza izbucnirii revolutiei de la 1848, unde Ion Raureanu si alti colegi de ai sai ascundeau in pivnitele internatului arme pentru pasoptisti. Fratele sau, Grigore Raureanu, profesor fiind la Rm. Valcea a fost numit de guvernul revolutionar comisar cu organizarea programei constitutionale in judetul Valcea. In fruntea programei constitutionale statea scris: Respect la persoana = Respect la proprietate. Dupa terminarea studiilor liceale, urmeaza scoala de inginerie civila de drumuri si sosele. Dupa terminarea liceului in 1853, este numit de Guvern, inginer constructor de poduri si sosele in Arges. Demisioneaza din aceasta functie in anul 1854, dedicandu-se misiunii de educare a noii generatii.
Incepand din anul 1859, incepe bogata sa activitate de traducator prelucrator ale unor lucrari instructive si moralizatoare, traducand opere alese ale lui Franklin, care au cunoscut o mare afluenta.
In 1860 a fost numit de Euforia Scoalelor, inspector general al scoalelor din circumscriptia I a tarii, compusa din 5 judete din Oltenia si 2 din Arges. Incepe traducerea a nuemroase opere de B. Franklin – Vocabularul de morala. TH.H. Banan, lucrarea Despre indatoririlor copiilor catre parinti.
Din anul 1864 este numit profesor, director al Institutului si Internatului Matei Basarab din Bucuresti, functie ce a detinut-o timp de 29 de ani. Dupa mai multe traduceri, in anul 1870 publica volumele ” Cei doi frati si cele doua surori sau frumoasa si urata”, urmata de alte 5 editii.
In 1871 publica noi traduceri dupa Cristoph von Smith, in seria I a Bibliotecii de lectura si o noua carte de istorioare pentru copii. Lucrarea a aparut in editura Scoalelor sub ingrijirea lui Alfred Mosoiu. In 1875 publica seria a II a a Bibliotecii de lecura ” Conferinta asupra economiei” de profesorul belgian Francois Laurent, iar in 1884 isi da demisia de la conducerea Institutului. Pana in 1886 a prelucrat Conferinta despre economie, a tradus opere ale lui Franklin, Cristofor Columb, La Martine si altii. In 1886, iese la pensie, iar in anul 1904 moare la Bucuresti unde este si inmormantat.
Dupa un timp moare si fiul sau Mircea, care era doctor, apoi cel de-al doilea fiu, Vasile.
Niolin Constantin
Nascut la 10 noiembrie 1931 in comuna Zatreni. Scoala primara o face la Zatreni, iar studiile liceale la Craiova. Dupa terminrea liceului se inscrie la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din Bucuresti, studiind cu Medrea, Baraschi, I. Lucian, Murnu, Schweizer-Cumpana, devenind sculptor.
Debuteaza in 1958 la Bucuresti. Paricipa la expozitii anuale de stat, iar in 1969 la expozitia de grup de la Galeriile Apolo Bucuresti. Lucrarile sale sunt prezentate la expozitiile de arta romaneasca deschise in anul 1968, la Moscova si Leningrad, in 1969 la Lundenscheid, iar in 1970 la Geneva, Torino si altele. Lucreaza cu predilectie pe lemn, inspirandu-se, mai ales din viata taranilor, evocand si figurile unor barbati ilustrii Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu, Nicolae Grigorescu si altii. Obsesia sculptorului era cea a reprezentarilor sculpturale antropomorfe din neolitic, de pe teritoriul tarii noastre. (Petre Petria, Dictionar Oameniilor se stiinta, cultura si arta, Ed. Comphys, Rm. Valcea 1997).
Nicolae Cruceru
Nascut in anul 1893, in satul Manicea din comuna Zatreni. Tatal Ilie era cantor bisericesc, iar mama Maria, casnica. Copilaria si-a petrecut-o in satul natal din comuna. Urmeaza scoala primara unde a avut ca invatator pe Ion Popescu-Zatreni. Dupa terminareaa scolii primare, se inscrie la Seminarul din Craiova, pe care in absolveste, devenind preot, functie pe care nu a profesat-o prea mult.
Se casatoreste cu Ivenita si este hirotonisit ca preot, unde face oficieri religioase in biserica de la Zatreni si Sascioara.
Din aceasta casatorie se naste primul lor fiu Ion Ovidiu, care in prezent este inginer agronom pensionar in Rosiorii de Vede.
Divorteaza de prima sotie si pleaca in Moldova ca profesor suplinitor, iar mai tarziu devine profesor definitiv la Liceul M. Kogalniceanu din Vaslui. Era un bun cunoscator al limbii italiene. Profesor fiind in Vaslui, ii iese de sub tipar Manualul scolar de limba italiana pentru anul I al liceelor teoretice si comerciale in 3.000 de exemplare. Manualul a fost aprobat de M.E.N. cu nr. 76/1942. in prefata acestui manual, autorul precizeaza: „Cartea cuprinde 3 capitole scris, fonetica si lecturi gramaticale, iar lecturile gramaticale au un caracter literar, educativ si stiintific. Autorul introduce in manual, texte biblice („Am facut aceasta in scop educativ religioso-moral cat si pedagogic”).
In introducere face precizari despre vorbire si scriere, face o clasificare a limbilor indo-europene astfel:
Grupul slav” rusa, ruteana, polona, ceho-morava, slovaca, sarbo-croata si bulgara.
Grupul german: germana, daneza, suedeza, norvegiana, olandeza, engleza si o parte din belgiana.
Grupul latin: portugheza, spaniola, franceza, retro-romana, italiana si romana.
In parte I a manualului, Fonetica, este redat alfabetul italian.
In partea a doua, cuprinde atat lecturi biblice cat si din autori cunoscuti ca Petrarca, Glosue Carduci si altii. O parte din lectii se termina cu un proverb.
In partea a III a, Gramatica, studiaza substantivele, articolele, numeralele, pronumele demonstrative si posesive, verbul si conjugarile sale, adverbul si locutiunile adverbiale precum si prepozitiile si conjunctiile. Se recasatoreste cu Olga Harabagiu si da nastere la 3 copii: Venturia, Bucur si Florin. Tot in acest rastimp ii apare Manualul de limba italiana pentru anul II pentru aceleasi licee. Se muta cu serviciul din Vaslui in Craiova.
In aceasta perioada scrie epigrame 2 volume, „Cine cuntem noi romanii?”. In aceasta carte aparuta in 65.000 de exemplare se arata viata romanilor de dincolo de Prut, in urma trecerii Basarabiei si Bucovinei in Rusia. A mai publicat o lucrare cu caracter social „Statul Organic”. Fiind un mare admirator al lui Vasile Alecsandri, a scris lucrarea „Vasile Alecsandri ca prozator” si multe altele. In 1945, la Craiova fiind profesor ii iese de sub tipar lucrarea „Ileana Cosanzeana cuvinte, sensuri, etimologii”, in mai multe fascicule.
In aceasta lucrare, autorul cerceteaza etimologia unor cuvinte, cat si sensul lor. Cel mai bine se prezinta insusi autorul: ” in cercetarile mele ma servesc nu numai de forma sub care se prezinta un cuvant, ci si de sensul lui, imprejurarea a facut sa fiu in Oltenia, poate cea mai romaneasca provincie, dintr-un judet de munte si deal, Valcea, dintr-o comuna Zatreni, aproape de hotarele Doljului si ale Gorjului, departe de centrele care au schimbat in ultimul timp forma si sensul cuvintelor, chiar si la tara. Satul in care mi-am petrecut copilaria este satul Manicea”. De la aceasta lucrare i s-a dat numele Ileana Cosanzeana? Raspunsul autorului a fost semnificativ: „Titlul de Ileana Cosanzeana i l-am dat lucrarii pe de-o parte, fiindca este mai frumos si mai sugestiv, iar pe de alta parte, fiindca ma ocup si de etimologia si originea acestui nume, care reprezinta personajul cel mai iubit si mai admirat al basmelor noastre populare”.
Tot in Craiova, fiind profesor de limba si literatura romana, au mai aparut 7 volume de epigrame, dar dupa parerera autorului, cel mai mult ii placea volumul 8. din Craiova, vine ca profesor la Gimnaziul din Zatreni. Era un membru marcat al P.S.D.R, partid condus de Titel Petrescu, era si presedinte pe plasa Gradistea. In anii regimului omunist era judeact si condamnat politic. I se confisca averea si o parte din casa. Dupa inasprirea pedepsei, se stabileste in Bucuresti unde moare in 1971. La arestarea lui, intreaga biblioteca este perchizitionata, iar cartile si manualele autorului sunt scoase in curte si arse.
Prea putine din cartile sale au ramas, si asta la unele dintre persoanele care din curiozitate au extras din foc cateva exemplare. Date despre Nicolae Cruceru ne-au fost furnizarte de cea de-a doua sotie, Olga Harabagiu si de profesorul Marin Lungu, pensionar din Zatreni.
Ion Popescu-Zatreni
Nascut in comuna Zaicoiu, azi sat al comunei Damciulesti Gorj. Venit in comuna Zatreni in anul 1885, ca invatator, fiind absolvent al Seminarului Craiova. La Seminarul din Craiova a fost coleg cu Nicolae Diaconescu din Lacusteni. Ca invatator, pentru meritele in cadrul scolii primare din Zatreni, a fost decorat cu medalia „Rasplata muncii pentru invatamant”.
A fost director al scolii primare din Zatreni, intemeietor si apoi director al Scolii de meserii din Zatreni, la a carei inaugurare a participat ministrul Haret. Intr-o adresa trimisa de Ion Popescu, diresctor al Scolii de meserii, se arata: „Invatamantul nu se desavarseste in masa poporului decat prin cultura profesionala, vedem ce proportii mari a luat curentul functionaresc, in locul curentului sanatos al muncii, iar ca urmare e criza economica ce bantuie intreaga tara”.
A mai fost director al Gimnaziului Agroindustrial Zatreni si presedinte al Societatii culturale Unirea. In aceasta perioada intra in politica devenind deputat liberal si secretar P.N.L.
In aceasta perioada a infiintat Banca Populara Oltetul, a mai pus bazele unei fabrici de teracota, tigla si caramida.
Casatorit fiind, a avut o fiica care s-a casatorit cu Hristea Boicescu, care a murit la prima nastere. Ulterior a infiat o nepoata din partea sotiei, pe nume Lenuta, care s-a casatorit cu avocatul Milan Ionescu. Moare in 1941 si este inmormantat in cimitirul din Zatreni.
Dupa moartea sa, intreaga mostenire a ramas in stapanirea fiicei adoptive, iar mosia a fost expropriata in 1945, ramanndu-i 50ha.
Dupa 1945, avand datorii la banca, fiica vinde o parte din mosie pentru a scapa de datorii, iar nationalizarea o gaseste cu o suprafata de 38ha. I se nationalizeaza si casa boieresca, iar din anul 1950, in casa se instaleaza sediup GAC Zatreni, fiind printre primele GAC-uri din raion.
Conf. Dr. Adrian Mateescu
Nascut in comuna Zatreni in anul 1941. parintii Ion Mateescu profesor de matematica si Constanta, invatatoare. Copilaria si-a petrecut-o in satul natal. Scoala primara si elementara si comuna Zatreni.
Urmeaza liceul teoretic in orasul Craiova. Urmeaza cursurile universitare devenind professor de limba si literatura romana. Dupa un concurs de ocuparea unui post la Universitate, devine profesor preparator pentru studentii straini. Sustine doctoratul in „Estetica limbii romane”, devenind profesor doctor. In prezent este conferentiar doctor la catedra de Filologie a Universitatii din Craiova. Casatorit cu 2 copii, ambii ingineri. Sotia, Mena, profesoara de istorie si geografie la Liceul de Aeronautica din Craiova. In prezent locuieste in Craiova.
Dr. Ing. Ion Sandu
Nascut in satul Sascioara din comuna Zatreni in anul 1960. Ttal Ion, padurar si mama Maria, casnica. Copilaria si scoala primara in satul Sascioara, liceul la Balcesti. Dupa terminarea liceului, lucreaza ca suplinitor la scoala din Zatreni. Da examen la Facultatea de Agricultura din Craiova, devenind inginer agronom. Primeste repartitie la Statiunea de Cercetare Valul lui Traian. Se transfera la Fundulea unde isi sustine doctoratul in floarea-soarelui. In prezent este inginer doctor si lucreaza in cercetare. Are un fiu la scoala generala.
Ion Licu
Nascut in comuna Zatreni in anul 1933 si scoala primara in Zatreni. Dupa terminarea scolii primare urmeaza cursurile gimnaziului unic din Zatreni. Dupa terminarea gimnaziului se inscrie la Electrotehnicaputere Craiova, pe care o absolveste devenind inginer. A fost apoi promovat ca secretar al Comitetului Judetean Gorj, apoi director general al GUAMC Craiova, functie in care a stat 7 ani, fiind promovat ca ministrul Energiei Electrice. Datorita corectidunii sale a fost schimbat si trecut in functii de partid la Comitetul Judetean Olt, apoi direct la Electroputere Craiova, de unde a si iesit la pensie. Dupa revolutie este cerut sa vina din nou director la Electroputere, dar refuza lasand locul celor pe care i-a pregatit pentru aceasta functie.
Casatorit si are 2 copii care sunt ingineri.
In prezent locuieste in Craiova cu familia.
Corneliu Mateescu N. I
Nascut in 26 mai 1911, in comuna Gradistea. La varsta de 1 an se muta cu familia in Zatreni. Studiile secundare le face la Rm. Valcea. Dupa terminarea studiilor secundare, urmeaza Facultatea de Istorie din Bucuresti pe care o termina in 1937. Dupa terminarea facultatii, devine asistent univeristar pana in 1950. Este cercetator stiintific principal al Institutului de Arheologie Bucuresti, membru al Societatii Prehistori que de Ariege si delagat al Societatii pentru Romania din 1965.
Ca arheolog si-a axat preocuparile pe problemele epocii neolitice si in special pe cultura Vadastra. A fost primul care a precizat neoliticul in tara noastra, folosirea animalelor si transportul greutatilor si tractiune. Este autorul inovatiei „Metoda si dispozitiv pentru reconstruirea geometrica a gropilor din bucate”.
In decursul activitatii sale a colaborat cu” Revista muzeelor, Magazin istoric, Acte du VIIIe Congres International des Sciences, Viata romaneasca, Reviste de cercetari istorice, Cercetari de istorie veche si altele. A prezentat numeroase lucrari stiintifice La multe congrese internationale: La plus ancienne phase de la civilisation de Vadastra I, A la lumiere de nouvelles fouilles Vadastra, Hmaburg 1958, Berlin 1961. Contributii la studiul civilizatiei Vadastra, lucrare prezentata la Congresul International de Stiinta Preistoriei in 1965 de la Roma. O alta lucrare este: Contributia studiului climatului de la statiunea Vadastra din Paleoliticul Superior la sfarsitul Neoliticului, publicat in Buletinul de studiere a Asociatie franceze pentru cuaternar, in anul 1967.
O lucrare „Observatii asupra picioarelor de bovina utilizate la tractiunea in faza Vadastrei II”, prezentata la Congresul International de antropologie in 1970 la Kyoto si in 1969 la Tokio.
Formatiunea de tunele ale civilivatiei de la statiunea Vadastra, in raportul despre sol, forma malacologica si despre climat in cuaternar.
„Utilizarea de bovine la tractiune, in faza mai apropiata de civilizatia de la Vadastra”, lucrare sustinuta la Congresul International de stiinta preistorica si protoistorica de la Praga in anul 1971.
O alta lucrare prezentata la Congresul International de stiinta preistorica de la Belgrad in anul 1971 si 1973 este ” Cateva probleme concludente la originea plaiurilor Olteniei”.
Pentru munca depusa in cercetare, a fost apreciat atat in tara cat si peste hotare, la numeroase congrese la care a participat. A murit in anul 1997, la Bucuresti la varsta de 86 de ani.
Hristache Popescu
Nascut in anul 1929, 9 august in comuna Valeni, azi sat component al comunei Zatreni. Parintii Ion, era un era un stranepot dupa mama a lui Rudor Vladimirescu, asa cum precizeaza chiar Hristache Popescu in prologul cartii „Inaintea constiintei mele si a judecatii vremurilor – Nicolae Iorga”, aparuta in 1991 la editura H.P Bucuresti. Mama autorului se numea Iliana. Copilaria si-a petrecut-o in satul natal, la fel si scoala generala. Urmeaza gimnaziul unic din Zatreni.
Dupa terminarea studiilor liceale, urmeaza cursurile Facultatii de Constructii din Bucuresti, iar in cadrul acesteia parcurge toate gradele universitare, devenind profesor universitar. Sustine doctoratul, devenind doctor in condtructii. Cartea precizata mai sus este o piesa de teatru inchinata lui Nicolae Iorga si contine un prolog, 6 parti si un epilog. Este si autor de manuale de specialitate. In prezent este pensionar in Bucuresti, si scenarist de filme de scurt metraj.
Conf. Dr. Ion Ionescu
Nascut in anul 1953 in Sascioara, sat component al comunei Zatreni. Copilaria in satul natal. Scoala generala in comuna Zatreni, liceul economic in Craiova. Dupa terminarea studiilor liceale, se inscrie la Facultatea de Studii Economice din Craiova, unde este declarat admis. Dupa terminarea facultatii, lucreaza in productie, perfectionandu-se permanent din punct de vedere profesional. In aceasta perioada, si-a sustinut doctoratul in cadrul Universitatii din Craiova, devenind doctor in economie. In prezent este conferentiar doctor la Facultatea de Studii Economice din Craiova.
Peronalitati marcante, nascute pe plaiurile comunei Zatreni, sunt foarte multe in mai toate domeniile de activitate, dar fie ca nu sunt cunoscute, fie ca sunt plecate de mult timp din localiatate si nu se mai stie nimic despre ele.
Putem arata ca sunt persoane importante in invatamantul local, in cadrul Ministerului de Interne, Ministerul Apararii, medicina, in justitie si in alte domenii de activitate.
In aceasta monografie s-au evidentiat cele mai proeminente personalitati care, intr-un fel sau altul, au adus un aport deosebit la nivel de tara, dar si la nivel de comuna.
Zatreni ieri. Zatreni azi si in perspectiva.
Comuna Zatreni asezata pe cursul mijlociu al raului Oltet in granitele ei actuale (care incepand din 1946 s-a unit cu 3 comune, Sascioara, Lacusteni si Valeni) se cunoaste din vremuri indepartate. Primele constructii pe partea dreapta a raului Oltet sunt din secolul 17 si 18. Aceste cladiri sunt castelul medieval, construit in secolul 17 si cele doua biserici cousntruite in 1732, biserica de zid si in 1736, biserica de lemn. In Valeni, o biserica construita in timpul lui Matei Basarab, iar in Lacusteni biserica de zid din Ganesti, ctitorita de Ganescu, iar in satul Contea, biserica de lemn, ctitorita de serdarul Tetoianu.
Inainte de 1900, soseaua nationala se gasea pe partea stanga a raului Oltet. Prin legea rurala a lui Cuza, clacasii comunei au primit pamant pentru locuri de casa pe partea dreapta a raului Oltet si teren pentru munca de slaba calitate. Cele doua biserici au fost amplasate nu departe de castelul medieval, construit de vornicul Preda Zatreanu, care a fizat centrul comunei. Biserica de zid ctitorita de insusi vornicul Preda (al carui mormant de afla in biserica), se afla la o distanta de circa 600m. In decursul timpului, soseaua s-a mutat de partea dreapta a raului Oltet, astfel ca, pe de-o parte si alta s-au construit case si incetul cu incetul, satele comunei.
Mosia vornicului Zatreanu a fost luata de un arendas, Boicescu, venit din Bulgaria, impreuna cu castelul medieval, astfel in 1864, mosia se afla in posesia lui Nae Boicescu. In aceasta perioada, in zestrea urbanistica a comunei apare scoala primara pe locul unde se afla azi scoala de 10 ani, asezata de directia nord-sud.
Scurgerea timpului a dus la imbogatirea urbanistica a comunei prin construirea scolii de meserii in anul 1899 care a durat pana in 1929, locul ei fiind luat de Gimnaziul Agroindustrial Zatreni cu atelierele anexa. Gimnaziul Agroindustrial avea o cladire impunatoare, cu 2 etaje si un stil arhitectonic aparte. In 1929 se construieste o noua scoala primara in centrul comunei, cu 7 sali de clasa si cancelarie si o camera pentru personalul de serviciu.
Tot in aceasta perioada se construieste sediul Bancii Populare Oltetul, care dupa 1945 se desfiinteaza si in sediul ei se muta dispensarul comunal. Din punct de vedere a; micii industrii, tot in centrul comunei se infiinteaza o fabrica de caramida, tigla si teracota, aceasta din initiativa deputatului liberal Ion Popescu Zatreni.
In aceasta perioada se renoveaza biserica de zid de catre Maria Boicescu, prin refacerea picturilor, tot Maria Boicescu avand un rol determinant in constructia celor 2 scoli din comuna.
Sub indrumarea lui Dan Iliescu, in perioada cand a fost primar, s-a constituit sediul primariei din Zatreni, sediu care este si astazi.
In perioada 1900-1945 apar si primele asezari ale oamenilor in centrul civic al comunei, asezari care sunt si astazi. Tot in aceasta perioada se construiesc si lucrari de arta: cismeaua din centrul civic. Apare o brutarie particulara in casa Stamatovici (un sarb stabilit in comuna).
Mergand spre sosea, sper nord, la circa un km, s-a construit sediul Judecatoriei rurale si sediul Perceptie rurale (unde astazi este posta), iar alturi s-a construit posta.
Dupa 1945, unele institutii au disparut, fie definitiv ca Banca Populara, Perceptia rurala, Fabrica de caramida, tigla si teracota, Scoala de meserii, Gimnaziul unic, si alte institutii le-au luat locul. Astfel in locul Gimnaziului unic apare Trustul de foraj Zatreni in 1953, in acelasi an Judecatoria se muta la Balcesti centru de raion, in sediul bancii se muta dispensarul uman, iar in locul Perceptiei, se muta Posta. In 1950 apare IAS Zatreni, prin preluarea mosiilor expropriate de la boieri. Tot in acest an se infiinteaza si unul dintre primele GAC-uri din raion. Dupa anul 1960 incepe in toata comuna o serie de constructii edilitare. Se construieste un numar de 5 scoli in satele Valeni, Sascioara, Stanomiru si Lacusteni. Se mai construiesc si 3 magazine universale si un super magazin in centrul comunei, o brutarie si un complex de prestari servicii in cadrul cooperatiei de consum.
In perioada de dupa 1980, in centrul comunei, prin contributie voluntara, se construieste o Scoala de 10 ani, cu 10 sali de clasa, 4 laboratoare si o sala de sport, cladire cu 2 etaje, si un camin cultural, toate acestea ducand la imbunatatirea urbanistica a comunei. Ultima constructie, dar nu cea de pe urma, a fost sediul Postului de Politie din comuna. Constructia a fost inceputa in 1988 si terminata in 1993.
Incepand din anul 1990, an ce a dus la o cotitura radicala in viata comunei, organele locale au avut si au in vedere intretinerea drumurilor comunale prin constructia de poduri, cat si pietruirea lor. In atentia Consiliului Local, in prezent, doua obiective principale sunt la ordinea zilei: alimentarea comunei cu gaze si constructia unui dispensar medical uman.
Tabel cronologic cu date din istoria comunei Zatreni
- Traseul drumului dacic trece pe hotarul comunei Zatreni cu comuna Danciulesti, drum care facea legatura intre cetatile dacice Dobrosloveni jud. Olt Gradistea, Alunu jud. Valcea, Polovraci jud. Gorj cu Sarmisegetuza.
- Tezaur de monede din timpul lui Vespasian dupa acun 270 d.Hr.
- 1550 este cunoscut ca ban al Craiovei, Barbu din Zatreni
- 1591 documente scrise de Maxim ot Barbatesti in care se arata existenta unor dieci si gramatici in comunele din jud. Valcea printre care si Zatreni
- 1609 oct. 9, Radu Voda Serban da lui Balan e la Paraieni porunca de la lua cartile de mosie de la Prodea si calea din Zatreni
- 1617 satul Ciortesti se gaseste intr-un hrisov dat de Alexandru Ilies voievod, prin care Stanciului si jupanesei Veta hotarnicia satului Spineni, martor fiind boierul Manea din Valeni
- 1630 feciorii Parvului din Zatreni vand mosia de la Criva de Jos in jud. Romanati
- 1636 hrisov dat de Matei Basarab privind hotarnicia mosiei Stanomir la care participa Nae logofatul si boierul Soare din Sascioara, alaturi de Stefan logofatul din Lacusteni
- 1640 Dumitru Corbeanu cu fii sai vand mosia din Polovragi, iar ca martor la vanzare participa Stanciul postelnicul si nepotul sau Udrea
- 1641 intr-un hrisov iscalit de Matei Basarab, Stanciul postelnicul si Calota din Zatreni aveau mosie de cumparatura in satul Stanomiresti
- 1645 nov. 13 Calota Paraianul vinde partea sa de mosie din Polovragi fratelui sau, Danciu, iar ca martori sunt Stanciu postelnicul Zatreanul si Udrea postelnicul din Zatreni
- 1704 logofatul Vlad Ganescu si alti 3 boieri hotarnicesc mosia Crivina din Valcea a manastirii Dobrusa
- 1720 in harta ofiterului austriac Schwantz se mentioneaza satele Ganesti, Risipiti, Zaleni si Zatreni
- 1730 23 aprilie vornicul Preda Zatreanu lasa prin dieta mocia din Ciortesti bisericii de zid din Zatreni
- 1734 se termina constructia bisericii de zid din Zatreni
- 1756 se ctitoreste biserica din Zatreni de Jos cu hramul Sf. Ioan Botezatorul, prenoita de Catinca si Ioan Ganescu
- 1756 se ctitoreste biserica din lemn din Zatreni, facuta de jupan-vornic Ionita Zatreanu
- 1760 se termina constructia bisericii cu hramul Sf. Dimitrie de popa Preda si Mihai Conteanu.
- 1772 din memoriile generalului von Bauer se cunosc satele Zatreni, Valeni, Ganesti si Ciortesti
- 1795 prenoirea bisericii din lemn cu hramul Cuvioasa Paraschiva e popa Dumitru Valeanu. Nu se cunoaste anul constructiei.
- 1780 se construieste biserica din lemn cu hramul Sf. Nicolae, facuta de paharnicul Grigore si Barbu Rusu
- 1799 ctitorirea bisericii din Risipiti cu hramul Sf. Ingeri, biserica facuta de popa Preda, Anghel Calugarasu si Nicolae Netejoru
- 1800 biserica din lemn din Sascioara, mahalaua Valcelesti ctitorita de popa Ioan Valcea si alti locuitori
- 1812 biserica de zid din Ganesti cu hramul Sf. Nicolae, facuta de clucerul Ioan Ganescu
- 1821 participarea locuitorilor la revolutia condusa de Tudor Vladimirescu
- 1825 biserica de lemn din satul Balsoi cu hramul Sf. Gheorghe, ctitorita de serdarul Ghita Tetoianu
- 1826 biserica din Sascioara mahalaua Sasu facute de polcovnicul Dimitrie Oculescu
- 1831 se naste in satul Risipiti scriitorul Ion M. Raureanu
- 1832 se prenoieste biserica din lemn cu hramul Cuvioasei Paraschiva din Sascioara de popa Dumitrascu Popescu, Parachiv Nanescu si altii
- 1838 se construiesc localuri de scoala in satele Zatreni de Jos, Ganesti si Risipiti
- 1840 localuri de scoli in satele Sascioara si Zatreni
- 1843 localuri de scoala in Valeni si Lacusteni
- 1848 participarea locuitorilor la revolutie
- 1864 se construieste scoala primara din Zatreni in centrul comunei
- 1877 participarea locuitorilor din comuna la Razboiul de indepnedenta
- 1893 in satul Manicea se naste profesorul Nicolae Cruceru, autor de carti si manuale scolare
- 1898 se infiinteaza biblioteci in comune din judet, printre care si Zatreni
- 1898 se infiinteaza primele scoli de meserii in judet, in numar de 4, printre care si una la Zatreni, avnadu-l director pe Ion Popescu
- 1899 se infiinteaza Cercul Cultural Unirea
- 1903 ia fiinta Banca Populara Oltetul
- 1907 incercare de izbucnire a rascoalei romanesti
- 1914-1918 participarea la Primul Razboi Mondial
- 1929 infiintarea gimnaziului agroindustrial
- 1931 se naste sculptorul Nicolin Constantin
- 1941 se face a doua improprietarire a combatantilor de pe front
- 1950 se desfiinteaza comuna Sascioara si satul Sascioara trece de comuna Zatreni, iar satele Budele si Nenciulesti trec de comuna Tetoiu
- 1950 se infiinteaza in com. Zatreni GAC la fel si IAS
- 1953 se muta Judecatoria la Balcesti
- 1954 se infiinteaza Trustul de foraj Zatreni
- 1954-1960 apar intovarasirile agricole
- 1960 Trustul de foraj se muta la Tg. Carbunesti
- 1962 se incheie fortat colectivizarea agriculturii
- 1963 se infiinteaza SMA Zatreni cu 5 sectii de mecanizare
- 1964 cladirea Gimnaziului Unic este cedata Inspectoratului de handicapati si bolnavi cronici
- 1964 se construiesc scoli de 8 clase in Lacusteni, Valeni si Sascioara
- 1968 se face o noua impartire administrativ-teritoriala si comunele Valeni si Lacusteni sunt arondate la com. Zatreni
- 1975-1985 in centrul comunei apar constructii noi: supermagazin, local nou de prestari servicii, brutarie precum si noi institutii ca Districtul de Drumuri si CEC-ul, Centrul de Protectie a Plantelor
- 1991 apare Lg. 18/1991 prin care taranii isi redobandesc terenurile preluate fortat la colectivizarea din 1962
- 1996 se construieste podul din beton peste raul Oltet
Obiective turistice
Comuna Zatreni isi pierde vechimea in negura vremurilor. De-a lungul timpului s-au construit mai multe edificii care au durat secole de-a randul. Dintre edificiile care s-au construit si astazi au ajuns monumente istorice, se pot aminti in ordinea construirii lor urmatoarele:
Biserica din Valea Valeni careia nu i se cunoaste vechimea, dar se cunoaste anul reparatiei, 1795 de catre popa Dumitru Valeanu si alti binevoitori
Biserica de zid din Zatreni, ctitorita in anul 1734, de Preda vornicul Zatreanu
Biserica de lemn din Zatreni cu hramul Sf. Ioan Botezatorul, ctitorita de Ionita Zatreanu in 1756
Castelul medieval construit de Radu Zatreanu, frate cu Preda Zatreanul, castel ce mai dainueste si astazi. S-a construit in 1754
Biserica de zid din Ganesti ctitorita de Ioan Ganescu in anul 1812 si renovata de mai multe ori
Muzeul comunei ce se afla amplasat in scoala de 4 ani din satul Stanomiru
Denumiri topice
- Denumirea comunei Zatreni, probabil provine de la cuvantul „zatra”, care in slava inseamna „vatra”. Dupa documentele gasite, boierii Zatreni apar mult mai tarziu si nu este exclus ca ei sa-si fi luat numele de Zetreanu dupa mosiile pe care le-au avut aici.
- Valeni provine din latinescul „vales” care inseamna „vale”. Si daca se tine cont ca drumul drumul dacic era pe drumul Muierii, locuitorii din aceasta zona sunt numiti valeni.
- Piscupie (Lacusteni) provine de la mosia donata de Maria Clucereasa, fata lui Tudor Berindei Episcopiei de Ramnic, ca si toponimul Valea Manastiri Risipiti.
- Berindei loc dat dupa numele cumparatorului mosiei Barbu Berindei, socrul lui Petru Ganescu.
- Podul Strejei (Valeni) locul unde era punctul de straja in timpul popoarelor migratoare.
- Grajduri punct unde erau grajdurile amenajate pentru cai strajerilor care asigurau paza in vrmurile grele.
- Tapa punct la hotarul comunei Zatreni cu Livezi, loc unde in timpul lui Vlad Tepes se trageau oamenii osanditi in teapa.
- Tuleu provine latinescul „tules”care inseamna „fuga”. Loc in Valeni unde in timpul popoarelor migratoare se retrageau in acest loc cu zavoaie dese si smarcuri, populatia din zona.
- Mihalcea, Valceaua lui Nae, Nanciu, Valceanu lui Durla, Pandia, Cobresti sunt denumiri supa numele ultimilor locuitori din acele locuri dupa ce s-a mutat soseaua pe partea dreapta a Oltetului.
- Valea Grecilor punct unde in timpul Eteriei s-a asezat tabara greceasca.
- Ciortesti sat cu denumire slava (Ciorta=rau). In timpurile indepartate, locul era acoperit de paduri dese si nu putea strabate din cauze hotilor, mai ales noaptea.
- Satul Calareseni din Sascioara, prin acest loc treceau calarasii de la Sascioara de la Tetoiu.
- Oculeasca – denumire data punctului dupa numele proprietarei de mosie, sotia polcovnicului Dimitrie Oculescu.
- Dobresteni sat pe mosia lui Stefan Dobrescu care a fost suptocarmuitor de plasa in secolul trecut.